1 Disse mais o Senhor a Moisés: 2 Faze duas trombetas de prata; de obra batida as farás; servir-te-ão para convocares a congregação e para a partida dos arraiais. 3 Quando tocarem, toda a congregação se ajuntará a ti à porta da tenda da congregação. 4 Mas, quando tocar uma só, a ti se ajuntarão os príncipes, os cabeças dos milhares de Israel. 5 Quando as tocardes a rebate, partirão os arraiais que se acham acampados do lado oriental. 6 Mas, quando a segunda vez as tocardes a rebate, então, partirão os arraiais que se acham acampados do lado sul; a rebate, as tocarão para as suas partidas. 7 Mas, se se houver de ajuntar a congregação, tocá-las-eis, porém não a rebate. 8 Os filhos de Arão, sacerdotes, tocarão as trombetas; e a vós outros será isto por estatuto perpétuo nas vossas gerações. 9 Quando, na vossa terra, sairdes a pelejar contra os opressores que vos apertam, também tocareis as trombetas a rebate, e perante o Senhor, vosso Deus, haverá lembrança de vós, e sereis salvos de vossos inimigos. 10 Da mesma sorte, no dia da vossa alegria, e nas vossas solenidades, e nos princípios dos vossos meses, também tocareis as vossas trombetas sobre os vossos holocaustos e sobre os vossos sacrifícios pacíficos, e vos serão por lembrança perante vosso Deus. Eu sou o Senhor, vosso Deus.

11 Aconteceu, no ano segundo, no segundo mês, aos vinte do mês, que a nuvem se ergueu de sobre o tabernáculo da congregação. 12 Os filhos de Israel puseram-se em marcha do deserto do Sinai, jornada após jornada; e a nuvem repousou no deserto de Parã. 13 Assim, pela primeira vez, se puseram em marcha, segundo o mandado do Senhor, por Moisés. 14 Primeiramente, partiu o estandarte do arraial dos filhos de Judá, segundo as suas turmas; e, sobre o seu exército, estava Naassom, filho de Aminadabe; 15 sobre o exército da tribo dos filhos de Issacar, Natanael, filho de Zuar; 16 e, sobre o exército da tribo dos filhos de Zebulom, Eliabe, filho de Helom.

17 Então, desarmaram o tabernáculo, e os filhos de Gérson e os filhos de Merari partiram, levando o tabernáculo. 18 Depois, partiu o estandarte do arraial de Rúben, segundo as suas turmas; e, sobre o seu exército, estava Elizur, filho de Sedeur; 19 sobre o exército da tribo dos filhos de Simeão, Selumiel, filho de Zurisadai; 20 e, sobre o exército da tribo dos filhos de Gade, Eliasafe, filho de Deuel. 21 Então, partiram os coatitas, levando as coisas santas; e erigia-se o tabernáculo até que estes chegassem.

22 Depois, partiu o estandarte do arraial dos filhos de Efraim, segundo as suas turmas; e, sobre o seu exército, estava Elisama, filho de Amiúde; 23 sobre o exército da tribo dos filhos de Manassés, Gamaliel, filho de Pedazur; 24 e, sobre o exército da tribo dos filhos de Benjamim, Abidã, filho de Gideoni.

25 Então, partiu o estandarte do arraial dos filhos de Dã, formando a retaguarda de todos os arraiais, segundo as suas turmas; e, sobre o seu exército, estava Aiezer, filho de Amisadai; 26 sobre o exército da tribo dos filhos de Aser, Pagiel, filho de Ocrã; 27 e, sobre o exército da tribo dos filhos de Naftali, Aira, filho de Enã. 28 Nesta ordem, puseram-se em marcha os filhos de Israel, segundo os seus exércitos.

29 Disse Moisés a Hobabe, filho de Reuel, o midianita, sogro de Moisés: Estamos de viagem para o lugar de que o Senhor disse: Dar-vo-lo-ei; vem conosco, e te faremos bem, porque o Senhor prometeu boas coisas a Israel. 30 Porém ele respondeu: Não irei; antes, irei à minha terra e à minha parentela. 31 Tornou-lhe Moisés: Ora, não nos deixes, porque tu sabes que devemos acampar-nos no deserto; e nos servirás de guia. 32 Se vieres conosco, far-te-emos o mesmo bem que o Senhor a nós nos fizer.

33 Partiram, pois, do monte do Senhor caminho de três dias; a arca da Aliança do Senhor ia adiante deles caminho de três dias, para lhes deparar lugar de descanso. 34 A nuvem do Senhor pairava sobre eles de dia, quando partiam do arraial. 35 Partindo a arca, Moisés dizia: Levanta-te, Senhor, e dissipados sejam os teus inimigos, e fujam diante de ti os que te odeiam. 36 E, quando pousava, dizia: Volta, ó Senhor, para os milhares de milhares de Israel.

1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:2 ,,Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor.3 Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii.4 Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.5 Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit;6 cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.7 Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.8 Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.9 Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.10 În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.``11 În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s'a ridicat norul de pe cortul întîlnirii.12 Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s'a oprit în pustia Paran.13 Această întîie plecare au făcut -o după porunca Domnului dată prin Moise.14 Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab;15 peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;16 peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon.17 Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.18 Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;19 peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;20 peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.21 Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.22 Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;23 peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;24 peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.25 Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;26 peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;27 peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.28 Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: ,,Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ,Eu vi -l voi da.` Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.``30 Hobab i -a răspuns: ,,Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.``31 Şi Moise a zis: ,,Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.32 Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni -l va face Domnul.``33 Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.34 Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.35 Cînd pornea chivotul, Moise zicea: ,,Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!``36 Iar cînd îl aşezau, zicea: ,,Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!``