1 Peso do deserto do mar. Como os tufões de vento do Sul, que tudo assolam, ele virá do deserto, da terra horrível. 2 Visão dura se me manifesta: o pérfido trata perfidamente, e o destruidor anda destruindo. Sobe, ó Elão, sitia, ó medo, que já fiz cessar todo o seu gemido. 3 Pelo que os meus lombos estão cheios de grande enfermidade; angústias se apoderaram de mim como as angústias da que dá à luz; estou tão atribulado, que não posso ouvir, e tão desfalecido, que não posso ver. 4 O meu coração está anelante, e o horror apavora-me; o crepúsculo, que desejava, se me tornou em tremores.

5 Eles põem a mesa, estão de atalaia, comem e bebem; levantai-vos, príncipes, e untai o escudo. 6 Porque assim me disse o Senhor: Vai, põe uma sentinela, e ela que diga o que vir. 7 E, quando vir um bando com cavaleiros a par, um bando de jumentos e um bando de camelos, ela que escute atentamente com grande cuidado. 8 E clamou como um leão: Senhor, sobre a torre de vigia estou em pé continuamente de dia e de guarda me ponho noites inteiras. 9 E eis, agora, vêm um bando de homens e cavaleiros aos pares. Então, respondeu e disse: Caída é Babilônia, caída é! E todas as imagens de escultura dos seus deuses se quebraram contra a terra. 10 Ah! Malhada minha, e trigo da minha eira! O que ouvi do Senhor dos Exércitos, Deus de Israel, isso vos anunciei.

11 Peso de Dumá. Gritam-me de Seir: Guarda, que houve de noite? Guarda, que houve de noite? 12 E disse o guarda: Vem a manhã, e, também, a noite; se quereis perguntar, perguntai; voltai, vinde.

13 Peso contra a Arábia. Nos bosques da Arábia, passareis a noite, ó viandantes dedanitas. 14 Saí, com água, ao encontro dos sedentos; os moradores da terra de Tema encontraram os que fugiam com seu pão. 15 Porque fogem diante das espadas, diante da espada nua, e diante do arco armado, e diante do peso da guerra. 16 Porque assim me disse o Senhor: Dentro de um ano, tal como os anos de assalariados, toda a glória de Quedar desaparecerá. 17 E os restantes dos números dos flecheiros, os valentes dos filhos de Quedar, serão diminuídos, porque assim o disse o Senhor, Deus de Israel.

1 Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia dela miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.2 O vedenie grozavă mi s'a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. -,,Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, -zice Domnul.``3 De aceea mi s'a umplut inima de nelinişte, m'apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naşte. Zvîrcolirile nu mă lasă s'aud, tremurul mă împedecă să văd.4 Îmi bate inima cu putere, m'apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.5 Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănîncă, beau... Dar deodată se aude strigînd: ,,În picioare, voivozi! Ungeţi scutul!``6 Căci aşa mi -a vorbit Domnul: ,,Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.`` -7 El a văzut călărime, călăreţi doi cîte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.8 Apoi a strigat, ca un leu: ,,Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi stam de strajă în toate nopţile.9 Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi cîte doi.`` Apoi a luat iarăş cuvîntul, şi a zis: ,,A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sînt sfărîmate la pămînt!``10 O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grîu din aria mea, ce am auzit dela Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.11 Proorocie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: ,,Străjerule, cît mai este din noapte?`` ,,Străjerule, mai este mult din noapte?``12 Străjerul răspunde: ,,Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăş.``13 Proorocie asupra Arabiei. Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!14 Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema duceţi pîne fugarilor!15 Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei lupte înverşunate.16 Căci aşa mi -a vorbit Domnul: ,,Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s'a isprăvit cu toată slava Chedarului.17 Nu va mai rămînea decît un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus -o.