1 A palavra do Senhor, que veio a Jeremias, dizendo: 2 Levanta-te e desce à casa do oleiro, e lá te farei ouvir as minhas palavras. 3 E desci à casa do oleiro, e eis que ele estava fazendo a sua obra sobre as rodas. 4 Como o vaso que ele fazia de barro se quebrou na mão do oleiro, tornou a fazer dele outro vaso, conforme o que pareceu bem aos seus olhos fazer.

5 Então, veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 6 Não poderei eu fazer de vós como fez este oleiro, ó casa de Israel? — diz o Senhor; eis que, como o barro na mão do oleiro, assim sois vós na minha mão, ó casa de Israel. 7 No momento em que eu falar contra uma nação e contra um reino, para arrancar, e para derribar, e para destruir, 8 se a tal nação, contra a qual falar, se converter da sua maldade, também eu me arrependerei do mal que pensava fazer-lhe. 9 E, no momento em que eu falar de uma gente e de um reino, para o edificar e para plantar, 10 se ele fizer o mal diante dos meus olhos, não dando ouvidos à minha voz, então, me arrependerei do bem que tinha dito lhe faria. 11 Ora, pois, fala agora aos homens de Judá e aos moradores de Jerusalém, dizendo: Assim diz o Senhor: Eis que estou forjando mal contra vós e projeto um plano contra vós; convertei-vos, pois, agora, cada um do seu mau caminho, e melhorai os vossos caminhos e as vossas ações. 12 Mas eles dizem: Não há esperança, porque após as nossas imaginações andaremos; e fará cada um segundo o propósito do seu malvado coração.

13 Portanto, assim diz o Senhor: Perguntai, agora, entre os gentios quem ouviu tal coisa? Coisa mui horrenda fez a virgem de Israel! 14 Porventura, deixar-se-á a neve do Líbano por uma rocha do campo? Ou deixar-se-ão as águas estranhas, frias e correntes? 15 Contudo, o meu povo se tem esquecido de mim, queimando incenso à vaidade; e fizeram-nos tropeçar nos seus caminhos e nas veredas antigas, para que andassem por veredas afastadas, não aplainadas; 16 para fazerem da sua terra um espanto e uma irrisão perpétua; todo aquele que passar por ela se espantará e meneará a cabeça. 17 Com vento oriental os espalharei diante da face do inimigo; mostrar-lhes-ei as costas e não o rosto, no dia da sua perdição.

18 Então, disseram: Vinde, e maquinemos projetos contra Jeremias; porquanto não perecerá a lei do sacerdote, nem o conselho do sábio, nem a palavra do profeta; vinde, e firamo-lo com a língua e não escutemos nenhuma das suas palavras.

19 Olha para mim, Senhor, e ouve a voz dos que contendem comigo. 20 Porventura, pagar-se-á mal por bem? Pois cavaram uma cova para a minha alma; lembra-te de que eu compareci na tua presença, para falar por seu bem, para desviar deles a tua indignação. 21 Portanto, entrega seus filhos à fome e entrega-os ao poder da espada; e sejam suas mulheres roubadas dos filhos e fiquem viúvas; e seus maridos sejam feridos de morte, e os seus jovens, feridos à espada na peleja. 22 Ouça-se o clamor de suas casas, quando trouxeres esquadrões sobre eles de repente. Porquanto cavaram uma cova para prender-me e armaram laços aos meus pés. 23 Mas tu, ó Senhor, sabes todo o seu conselho contra mim para matar-me; não perdoes a sua maldade, nem apagues o seu pecado de diante da tua face; mas tropecem diante de ti; trata-os assim no tempo da tua ira.

1 Cuvîntul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel:2 ,,Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!``3 Cînd m'am pogorît în casa olarului, iată că el lucra pe roată.4 Vasul pe care -l făcea n'a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i -a plăcut lui să -l facă.5 Şi Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:6 ,,Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, aşa sînteţi voi în mîna Mea, casă a lui Israel!7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că -l voi smulge, că -l voi surpa, şi că -l voi nimici.8 dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce dela răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i -l fac.9 Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că -l voi zidi sau că -l voi sădi.10 Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n'ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gînd să i -l fac.``11 ,,De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, şi zi: ,Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!``12 ,,Dar ei zic: ,Degeaba! Căci noi ne vom urma gîndurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!``13 ,,De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ,Întrebaţi pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemăţii.14 Părăseşte zăpada Libanului stînca ogoarelor? Sau se văd secînd apele cari vin de departe proaspete şi curgătoare?15 Totuş poporul Meu M'a uitat şi aduce tămîie idolilor; s'a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,16 făcînd astfel din ţara lor, o pustietate, o vecinică batjocură; toţi ceice trec prin ea sînt uimiţi şi dau din cap.17 Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmaşului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!``18 ,,Atunci ei au zis: ,Veniţi, să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvîntul din lipsă de prooroci. Haidem să -l ucidem cu vorba, şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!``19 ,,Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul protivnicilor mei!20 Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mînia Ta de la ei.21 De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, şi doboară -i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămînă văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!22 Să se audă strigăte ieşind din casele lor, cînd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au întins laţuri supt picioare.23 Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborîţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mîniei Tale!``