1 I am a rose of Sharon,

A lily of the valleys.

2 As a lily among thorns,

So is my love among the daughters.

3 As the apple-tree among the trees of the wood,

So is my beloved among the sons.

I sat down under his shadow with great delight,

And his fruit was sweet to my taste.

4 He brought me to the banqueting-house,

And his banner over me was love.

5 Stay ye me with raisins, refresh me with apples;

For I am sick from love.

6 His left hand is under my head,

And his right hand doth embrace me.

7 I adjure you, O daughters of Jerusalem,

By the roes, or by the hinds of the field,

That ye stir not up, nor awake my love,

Until he please.

8 The voice of my beloved! behold, he cometh,

Leaping upon the mountains,

Skipping upon the hills.

9 My beloved is like a roe or a young hart:

Behold, he standeth behind our wall;

He looketh in at the windows;

He glanceth through the lattice.

10 My beloved spake, and said unto me,

Rise up, my love, my fair one, and come away.

11 For, lo, the winter is past;

The rain is over and gone;

12 The flowers appear on the earth;

The time of the singing of birds is come,

And the voice of the turtle-dove is heard in our land;

13 The fig-tree ripeneth her green figs,

And the vines are in blossom;

They give forth their fragrance.

Arise, my love, my fair one, and come away.

14 O my dove, that art in the clefts of the rock,

In the covert of the steep place,

Let me see thy countenance,

Let me hear thy voice;

For sweet is thy voice, and thy countenance is comely.

15 Take us the foxes, the little foxes,

That spoil the vineyards;

For our vineyards are in blossom.

16 My beloved is mine, and I am his:

He feedeth his flock among the lilies.

17 Until the day be cool, and the shadows flee away,

Turn, my beloved, and be thou like a roe or a young hart

Upon the mountains of Bether.

1 Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.4 El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.6 Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -8 Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.9 Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.10 Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.12 Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.13 Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.14 Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.16 Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.17 Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.