1 Then sang Deborah and Barak the son of Abinoam on that day, saying,
2 For that the leaders took the lead in Israel,
For that the people offered themselves willingly,
Bless ye Jehovah.
3 Hear, O ye kings; give ear, O ye princes;
I, even I, will sing unto Jehovah;
I will sing praise to Jehovah, the God of Israel.
4 Jehovah, when thou wentest forth out of Seir,
When thou marchedst out of the field of Edom,
The earth trembled, the heavens also dropped,
Yea, the clouds dropped water.
5 The mountains quaked at the presence of Jehovah,
Even yon Sinai at the presence of Jehovah, the God of Israel.
6 In the days of Shamgar the son of Anath,
In the days of Jael, the highways were unoccupied,
And the travellers walked through byways.
7 The rulers ceased in Israel, they ceased,
Until that I Deborah arose,
That I arose a mother in Israel.
8 They chose new gods;
Then was war in the gates:
Was there a shield or spear seen
Among forty thousand in Israel?
9 My heart is toward the governors of Israel,
That offered themselves willingly among the people:
Bless ye Jehovah.
10 Tell of it, ye that ride on white asses,
Ye that sit on rich carpets,
And ye that walk by the way.
11 Far from the noise of archers, in the places of drawing water,
There shall they rehearse the righteous acts of Jehovah,
Even the righteous acts of his rule in Israel.
Then the people of Jehovah went down to the gates.
12 Awake, awake, Deborah;
Awake, awake, utter a song:
Arise, Barak, and lead away thy captives, thou son of Abinoam.
13 Then came down a remnant of the nobles and the people;
Jehovah came down for me against the mighty.
14 Out of Ephraim came down they whose root is in Amalek;
After thee, Benjamin, among thy peoples;
Out of Machir came down governors,
And out of Zebulun they that handle the marshal’s staff.
15 And the princes of Issachar were with Deborah;
As was Issachar, so was Barak;
Into the valley they rushed forth at his feet.
By the watercourses of Reuben
There were great resolves of heart.
16 Why sattest thou among the sheepfolds,
To hear the pipings for the flocks?
At the watercourses of Reuben
There were great searchings of heart.
17 Gilead abode beyond the Jordan:
And Dan, why did he remain in ships?
Asher sat still at the haven of the sea,
And abode by his creeks.
18 Zebulun was a people that jeoparded their lives unto the death,
And Naphtali, upon the high places of the field.
19 The kings came and fought;
Then fought the kings of Canaan,
In Taanach by the waters of Megiddo:
They took no gain of money.
20 From heaven fought the stars,
From their courses they fought against Sisera.
21 The river Kishon swept them away,
That ancient river, the river Kishon.
O my soul, march on with strength.
22 Then did the horsehoofs stamp
By reason of the prancings, the prancings of their strong ones.
23 Curse ye Meroz, said the angel of Jehovah.
Curse ye bitterly the inhabitants thereof,
Because they came not to the help of Jehovah,
To the help of Jehovah against the mighty.
24 Blessed above women shall Jael be,
The wife of Heber the Kenite;
Blessed shall she be above women in the tent.
25 He asked water, and she gave him milk;
She brought him butter in a lordly dish.
26 She put her hand to the tent-pin,
And her right hand to the workmen’s hammer;
And with the hammer she smote Sisera, she smote through his head;
Yea, she pierced and struck through his temples.
27 At her feet he bowed, he fell, he lay;
At her feet he bowed, he fell:
Where he bowed, there he fell down dead.
28 Through the window she looked forth, and cried,
The mother of Sisera cried through the lattice,
Why is his chariot so long in coming?
Why tarry the wheels of his chariots?
29 Her wise ladies answered her,
Yea, she returned answer to herself,
30 Have they not found, have they not divided the spoil?
A damsel, two damsels to every man;
To Sisera a spoil of dyed garments,
A spoil of dyed garments embroidered,
Of dyed garments embroidered on both sides, on the necks of the spoil?
31 So let all thine enemies perish, O Jehovah:
But let them that love him be as the sun when he goeth forth in his might.
And the land had rest forty years.
1 În ziua aceea, Debora a cîntat această cîntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
2 ,,Nişte căpetenii s'au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul s'a arătat gata de luptă: Binecuvîntaţi pe Domnul!
3 Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cînta, da, voi cînta Domnului, Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
4 Doamne, cînd ai ieşit din Seir, Cînd ai plecat din cîmpiile Edomului, Pămîntul s'a cutremurat, cerurile au picurat, Şi norii au turnat ape cu găleata;
5 Munţii s'au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s'a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israel``.
6 ,,Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strîmbe.
7 Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Pînă cînd m'am sculat eu, Debora, Pînă cînd m'am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
8 El îşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.
9 Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor cari s'au arătat gata să lupte. Binecuvîntaţi pe Domnul!
10 Voi, cari călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, cari şedeţi pe covoare, Şi voi, cari umblaţi pe drum, -cîntaţi!
11 Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cîrmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s'a pogorît la porţi:
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cîntare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!
13 Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi -a dat biruinţa asupra celor viteji.
14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, Şi din Zabulon cîrmuitorii.
15 Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimes pe urma lui în vale. La pîraiele lui Ruben, Au fost mari hotărîri!
16 Pentruce ai rămas în mijlocul staulelor
17 Galaadul de dincolo de Iordan nu şi -a părăsit locuinţa. Pentruce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, Şi s'a odihnit în limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, Şi Neftali la fel, pe înălţimile din cîmpie.
19 Împăraţii au venit, s'au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N'au luat nicio pradă, nici argint.
20 Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21 Pîrîul Chison i -a luat, Pîrîul din vremile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-'n picioare pe viteji!
22 Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23 Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n'au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji``.
24 Binecuvîntată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile cari locuiesc în corturi!
25 El a cerut apă, şi ea i -a a dat lapte; În pahar împărătesc i -a adus unt.
26 Cu o mînă a luat ţăruşul, Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i -a despicat capul, I -a sfărîmat şi străpuns tîmpla.
27 El s'a ghemuit: a căzut şi s'a culcat la picioarele ei; S'a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s'a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28 Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: ,,Pentruce zăboveşte carul lui să vină? Pentruce vin carăle lui aşa de încet?``
29 Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund, Şi ea îşi răspunde singură:
30 ,,Negreşit, au găsit pradă! Şi -o împărţesc: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine văpsite pentru Sisera; Pradă de haine văpsite cusute la gherghef, Două haine văpsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!``
31 Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce -L iubesc sînt ca soarele, cînd se arată în puterea lui``. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.