1 O Jehovah, thou hast searched me, and known me.

2 Thou knowest my downsitting and mine uprising;

Thou understandest my thought afar off.

3 Thou searchest out my path and my lying down,

And art acquainted with all my ways.

4 For there is not a word in my tongue,

But, lo, O Jehovah, thou knowest it altogether.

5 Thou hast beset me behind and before,

And laid thy hand upon me.

6 Such knowledge is too wonderful for me;

It is high, I cannot attain unto it.

7 Whither shall I go from thy Spirit?

Or whither shall I flee from thy presence?

8 If I ascend up into heaven, thou art there:

If I make my bed in Sheol, behold, thou art there.

9 If I take the wings of the morning,

And dwell in the uttermost parts of the sea;

10 Even there shall thy hand lead me,

And thy right hand shall hold me.

11 If I say, Surely the darkness shall overwhelm me,

And the light about me shall be night;

12 Even the darkness hideth not from thee,

But the night shineth as the day:

The darkness and the light are both alike to thee.

13 For thou didst form my inward parts:

Thou didst cover me in my mother’s womb.

14 I will give thanks unto thee; for I am fearfully and wonderfully made:

Wonderful are thy works;

And that my soul knoweth right well.

15 My frame was not hidden from thee,

When I was made in secret,

And curiously wrought in the lowest parts of the earth.

16 Thine eyes did see mine unformed substance;

And in thy book they were all written,

Even the days that were ordained for me,

When as yet there was none of them.

17 How precious also are thy thoughts unto me, O God!

How great is the sum of them!

18 If I should count them, they are more in number than the sand:

When I awake, I am still with thee.

19 Surely thou wilt slay the wicked, O God:

Depart from me therefore, ye bloodthirsty men.

20 For they speak against thee wickedly,

And thine enemies take thy name in vain.

21 Do not I hate them, O Jehovah, that hate thee?

And am not I grieved with those that rise up against thee?

22 I hate them with perfect hatred:

They are become mine enemies.

23 Search me, O God, and know my heart:

Try me, and know my thoughts;

24 And see if there be any wicked way in me,

And lead me in the way everlasting.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``

12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:

14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!