1 Put them in mind to be in subjection to rulers, to authorities, to be obedient, to be ready unto every good work, 2 to speak evil of no man, not to be contentious, to be gentle, showing all meekness toward all men. 3 For we also once were foolish, disobedient, deceived, serving divers lusts and pleasures, living in malice and envy, hateful, hating one another. 4 But when the kindness of God our Saviour, and his love toward man, appeared, 5 not by works done in righteousness, which we did ourselves, but according to his mercy he saved us, through the washing of regeneration and renewing of the Holy Spirit, 6 which he poured out upon us richly, through Jesus Christ our Saviour; 7 that, being justified by his grace, we might be made heirs according to the hope of eternal life. 8 Faithful is the saying, and concerning these things I desire that thou affirm confidently, to the end that they who have believed God may be careful to maintain good works. These things are good and profitable unto men: 9 but shun foolish questionings, and genealogies, and strifes, and fightings about the law; for they are unprofitable and vain. 10 A factious man after a first and second admonition refuse; 11 knowing that such a one is perverted, and sinneth, being self-condemned.

12 When I shall send Artemas unto thee, or Tychicus, give diligence to come unto me to Nicopolis: for there I have determined to winter. 13 Set forward Zenas the lawyer and Apollos on their journey diligently, that nothing be wanting unto them. 14 And let our people also learn to maintain good works for necessary uses, that they be not unfruitful.

15 All that are with me salute thee. Salute them that love us in faith.

Grace be with you all.

1 Adu-le aminte să fie supuşi stăpînirilor şi dregătorilor, să -i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun,

2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii.

3 Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.

4 Dar, cînd s'a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,

5 El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,

6 pe care L -a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru;

7 pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice.

8 Adevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

9 Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sînt nefolositoare şi zădarnice.

10 După întîia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,

11 căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, dela sine fiind osîndit.

12 Cînd voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m'am hotărît să iernez.

13 Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.

14 Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintîi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.

15 Toţi cei ce sînt cu mine îţi trimet sănătate. Spune sănătate celorce ne iubesc în credinţă. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin