1 Then spake Solomon, Jehovah hath said that he would dwell in the thick darkness. 2 But I have built thee a house of habitation, and a place for thee to dwell in for ever. 3 And the king turned his face, and blessed all the assembly of Israel: and all the assembly of Israel stood.

4 And he said, Blessed be Jehovah, the God of Israel, who spake with his mouth unto David my father, and hath with his hands fulfilled it, saying, 5 Since the day that I brought forth my people out of the land of Egypt, I chose no city out of all the tribes of Israel to build a house in, that my name might be there; neither chose I any man to be prince over my people Israel: 6 but I have chosen Jerusalem, that my name might be there, and have chosen David to be over my people Israel. 7 Now it was in the heart of David my father to build a house for the name of Jehovah, the God of Israel. 8 But Jehovah said unto David my father, Whereas it was in thy heart to build a house for my name, thou didst well that it was in thy heart: 9 nevertheless thou shalt not build the house; but thy son that shall come forth out of thy loins, he shall build the house for my name. 10 And Jehovah hath performed his word that he spake; for I am risen up in the room of David my father, and sit on the throne of Israel, as Jehovah promised, and have built the house for the name of Jehovah, the God of Israel. 11 And there have I set the ark, wherein is the covenant of Jehovah, which he made with the children of Israel.

12 And he stood before the altar of Jehovah in the presence of all the assembly of Israel, and spread forth his hands 13 (for Solomon had made a brazen scaffold, five cubits long, and five cubits broad, and three cubits high, and had set it in the midst of the court; and upon it he stood, and kneeled down upon his knees before all the assembly of Israel, and spread forth his hands toward heaven); 14 and he said, O Jehovah, the God of Israel, there is no God like thee, in heaven, or on earth; who keepest covenant and lovingkindness with thy servants, that walk before thee with all their heart; 15 who hast kept with thy servant David my father that which thou didst promise him: yea, thou spakest with thy mouth, and hast fulfilled it with thy hand, as it is this day. 16 Now therefore, O Jehovah, the God of Israel, keep with thy servant David my father that which thou hast promised him, saying, There shall not fail thee a man in my sight to sit on the throne of Israel, if only thy children take heed to their way, to walk in my law as thou hast walked before me. 17 Now therefore, O Jehovah, the God of Israel, let thy word be verified, which thou spakest unto thy servant David.

18 But will God in very deed dwell with men on the earth? behold, heaven and the heaven of heavens cannot contain thee; how much less this house which I have builded! 19 Yet have thou respect unto the prayer of thy servant, and to his supplication, O Jehovah my God, to hearken unto the cry and to the prayer which thy servant prayeth before thee; 20 that thine eyes may be open toward this house day and night, even toward the place whereof thou hast said that thou wouldest put thy name there; to hearken unto the prayer which thy servant shall pray toward this place. 21 And hearken thou to the supplications of thy servant, and of thy people Israel, when they shall pray toward this place: yea, hear thou from thy dwelling-place, even from heaven; and when thou hearest, forgive.

22 If a man sin against his neighbor, and an oath be laid upon him to cause him to swear, and he come and swear before thine altar in this house; 23 then hear thou from heaven, and do, and judge thy servants, requiting the wicked, to bring his way upon his own head; and justifying the righteous, to give him according to his righteousness.

24 And if thy people Israel be smitten down before the enemy, because they have sinned against thee, and shall turn again and confess thy name, and pray and make supplication before thee in this house; 25 then hear thou from heaven, and forgive the sin of thy people Israel, and bring them again unto the land which thou gavest to them and to their fathers.

26 When the heavens are shut up, and there is no rain, because they have sinned against thee; if they pray toward this place, and confess thy name, and turn from their sin, when thou dost afflict them: 27 then hear thou in heaven, and forgive the sin of thy servants, and of thy people Israel, when thou teachest them the good way wherein they should walk; and send rain upon thy land, which thou hast given to thy people for an inheritance.

28 If there be in the land famine, if there be pestilence, if there be blasting or mildew, locust or caterpillar; if their enemies besiege them in the land of their cities; whatsoever plague or whatsoever sickness there be; 29 what prayer and supplication soever be made by any man, or by all thy people Israel, who shall know every man his own plague and his own sorrow, and shall spread forth his hands toward this house: 30 then hear thou from heaven thy dwelling-place, and forgive, and render unto every man according to all his ways, whose heart thou knowest (for thou, even thou only, knowest the hearts of the children of men); 31 that they may fear thee, to walk in thy ways, so long as they live in the land which thou gavest unto our fathers.

32 Moreover concerning the foreigner, that is not of thy people Israel, when he shall come from a far country for thy great name’s sake, and thy mighty hand, and thine outstretched arm; when they shall come and pray toward this house: 33 then hear thou from heaven, even from thy dwelling-place, and do according to all that the foreigner calleth to thee for; that all the peoples of the earth may know thy name, and fear thee, as doth thy people Israel, and that they may know that this house which I have built is called by thy name.

34 If thy people go out to battle against their enemies, by whatsoever way thou shalt send them, and they pray unto thee toward this city which thou hast chosen, and the house which I have built for thy name; 35 then hear thou from heaven their prayer and their supplication, and maintain their cause.

36 If they sin against thee (for there is no man that sinneth not), and thou be angry with them, and deliver them to the enemy, so that they carry them away captive unto a land far off or near; 37 yet if they shall bethink themselves in the land whither they are carried captive, and turn again, and make supplication unto thee in the land of their captivity, saying, We have sinned, we have done perversely, and have dealt wickedly; 38 if they return unto thee with all their heart and with all their soul in the land of their captivity, whither they have carried them captive, and pray toward their land, which thou gavest unto their fathers, and the city which thou hast chosen, and toward the house which I have built for thy name: 39 then hear thou from heaven, even from thy dwelling-place, their prayer and their supplications, and maintain their cause, and forgive thy people who have sinned against thee.

40 Now, O my God, let, I beseech thee, thine eyes be open, and let thine ears be attent, unto the prayer that is made in this place. 41 Now therefore arise, O Jehovah God, into thy resting-place, thou, and the ark of thy strength: let thy priests, O Jehovah God, be clothed with salvation, and let thy saints rejoice in goodness. 42 O Jehovah God, turn not away the face of thine anointed: remember thy lovingkindnesses to David thy servant.

1 Atunci, Solomon*1 Împ. 8:12. a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric*Lev. 16:2.! 2 Și eu am zidit o casă care-Ți va fi locuința, un loc unde vei locui în veci!" 3 Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Și toată adunarea lui Israel stătea în picioare. 4 Și el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, și a împlinit prin puterea Sa ce spusese când a zis: 5 ‘Din ziua când am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu și n-am ales pe niciun om care să fie căpetenia poporului Meu Israel. 6 Ci*Cap. 12:13. Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, și pe David*1 Cron. 28:4. l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’ 7 Tatăl meu, David, avea*2 Sam. 7:2.1 Cron. 17:1;28:2. de gând să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 8 Și Domnul a zis tatălui meu, David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta! 9 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.’ 10 Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 11 Am așezat în ea chivotul, în care*Cap. 5:10. este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel."

12 Solomon s-a așezat*1 Împ. 8:22. înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel, și a întins mâinile. 13 Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă și o pusese în mijlocul curții. Ea era lungă de cinci coți, lată de cinci coți și înaltă de trei coți; a șezut pe ea, s-a așezat în genunchi în fața întregii adunări a lui Israel și a întins mâinile spre cer. 14 Și a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu*Exod 15:11.Deut. 4:39;7:9. este Dumnezeu ca Tine în ceruri și pe pământ! Tu ții legământul și îndurarea Ta față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor! 15 Astfel, Ți-ai ținut cuvântul*1 Cron. 22:9. dat robului Tău David, tatăl meu, și ce ai spus cu gura Ta, împlinești astăzi prin puterea Ta. 16 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Niciodată*2 Sam. 7:12,16.1 Împ. 2:4;6:12. Cap. 7:18. nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai*Ps. 132:12. fiii tăi să ia seama la calea lor și să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.’ 17 Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduința pe care ai făcut-o robului Tău David! 18 Dar ce, să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată*Cap. 2:6.Is. 66:1.Fapte 7:49. că cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu cât mai puțin această casă pe care am zidit-o eu! 19 Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău. 20 Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta! 21 Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă! 22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și se va pune peste el un jurământ ca să-l facă să jure și dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 23 ascultă-l din ceruri, lucrează și judecă pe robii Tăi; osândește pe cel vinovat și fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat și răsplătește-i după nevinovăția lui! 24 Când poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaș pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă Îți vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, 25 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu-i înapoi în țara pe care ai dat-o lor și părinților lor. 26 Când cerul*1 Împ. 17:1. va fi închis și nu va fi ploaie din pricina păcatelor lor împotriva Ta, dacă se vor ruga în acest loc și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit), 27 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i calea cea bună în care trebuie să meargă și trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 28 Când vor fi în țară foametea*Cap. 20:9., ciuma, rugina în grâu și mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel, 29 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște rana și durerea și va întinde mâinile spre casa aceasta, 30 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu care cunoști*1 Cron. 28:9. inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima copiilor oamenilor, 31 ca să se teamă de Tine și să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri! 32 Când străinul, care*Ioan 12:20.Fapte 8:27. nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari și din pricina brațului Tău întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 33 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o! 34 Când va ieși poporul Tău la luptă împotriva vrăjmașilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze, dacă Îți vor face rugăciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, 35 ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! 36 Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu*Prov. 20:9.Ecl. 7:20.Iac. 3:2.1 Ioan 1:8. este om care să nu păcătuiască, și când vei fi mâniat împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară depărtată sau apropiată, 37 dacă își vor veni în fire în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și Îți vor face cereri în țara robiei lor și vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău’, 38 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara robiei lor, unde au fost duși robi, dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, 39 ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta! 40 Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschiși și urechile să-Ți fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta! 41 Acum*Ps. 132:8-10,16., Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul*1 Cron. 28:2. Tău de odihnă, Tu și chivotul măreției Tale. Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcați cu mântuirea, și preaiubiții Tăi să se bucure*Neem. 9:25. de fericire! 42 Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ți*Ps. 132:1.Is. 55:3. aminte de bunătățile făgăduite robului Tău David!"