1 And it came to pass after this, that Absalom prepared him a chariot and horses, and fifty men to run before him. 2 And Absalom rose up early, and stood beside the way of the gate: and it was so, that, when any man had a suit which should come to the king for judgment, then Absalom called unto him, and said, Of what city art thou? And he said, Thy servant is of one of the tribes of Israel. 3 And Absalom said unto him, See, thy matters are good and right; but there is no man deputed of the king to hear thee. 4 Absalom said moreover, Oh that I were made judge in the land, that every man who hath any suit or cause might come unto me, and I would do him justice! 5 And it was so, that, when any man came nigh to do him obeisance, he put forth his hand, and took hold of him, and kissed him. 6 And on this manner did Absalom to all Israel that came to the king for judgment: so Absalom stole the hearts of the men of Israel.

7 And it came to pass at the end of forty years, that Absalom said unto the king, I pray thee, let me go and pay my vow, which I have vowed unto Jehovah, in Hebron. 8 For thy servant vowed a vow while I abode at Geshur in Syria, saying, If Jehovah shall indeed bring me again to Jerusalem, then I will serve Jehovah. 9 And the king said unto him, Go in peace. So he arose, and went to Hebron. 10 But Absalom sent spies throughout all the tribes of Israel, saying, As soon as ye hear the sound of the trumpet, then ye shall say, Absalom is king in Hebron. 11 And with Absalom went two hundred men out of Jerusalem, that were invited, and went in their simplicity; and they knew not anything. 12 And Absalom sent for Ahithophel the Gilonite, David’s counsellor, from his city, even from Giloh, while he was offering the sacrifices. And the conspiracy was strong; for the people increased continually with Absalom.

13 And there came a messenger to David, saying, The hearts of the men of Israel are after Absalom. 14 And David said unto all his servants that were with him at Jerusalem, Arise, and let us flee; for else none of us shall escape from Absalom: make speed to depart, lest he overtake us quickly, and bring down evil upon us, and smite the city with the edge of the sword. 15 And the king’s servants said unto the king, Behold, thy servants are ready to do whatsoever my lord the king shall choose. 16 And the king went forth, and all his household after him. And the king left ten women, that were concubines, to keep the house. 17 And the king went forth, and all the people after him; and they tarried in Beth-merhak. 18 And all his servants passed on beside him; and all the Cherethites, and all the Pelethites, and all the Gittites, six hundred men that came after him from Gath, passed on before the king.

19 Then said the king to Ittai the Gittite, Wherefore goest thou also with us? return, and abide with the king: for thou art a foreigner, and also an exile; return to thine own place. 20 Whereas thou camest but yesterday, should I this day make thee go up and down with us, seeing I go whither I may? return thou, and take back thy brethren; mercy and truth be with thee. 21 And Ittai answered the king, and said, As Jehovah liveth, and as my lord the king liveth, surely in what place my lord the king shall be, whether for death or for life, even there also will thy servant be. 22 And David said to Ittai, Go and pass over. And Ittai the Gittite passed over, and all his men, and all the little ones that were with him. 23 And all the country wept with a loud voice, and all the people passed over: the king also himself passed over the brook Kidron, and all the people passed over, toward the way of the wilderness.

24 And, lo, Zadok also came, and all the Levites with him, bearing the ark of the covenant of God; and they set down the ark of God; and Abiathar went up, until all the people had done passing out of the city. 25 And the king said unto Zadok, Carry back the ark of God into the city: if I shall find favor in the eyes of Jehovah, he will bring me again, and show me both it, and his habitation: 26 but if he say thus, I have no delight in thee; behold, here am I, let him do to me as seemeth good unto him. 27 The king said also unto Zadok the priest, Art thou not a seer? return into the city in peace, and your two sons with you, Ahimaaz thy son, and Jonathan the son of Abiathar. 28 See, I will tarry at the fords of the wilderness, until there come word from you to certify me. 29 Zadok therefore and Abiathar carried the ark of God again to Jerusalem: and they abode there.

30 And David went up by the ascent of the mount of Olives, and wept as he went up; and he had his head covered, and went barefoot: and all the people that were with him covered every man his head, and they went up, weeping as they went up. 31 And one told David, saying, Ahithophel is among the conspirators with Absalom. And David said, O Jehovah, I pray thee, turn the counsel of Ahithophel into foolishness. 32 And it came to pass, that, when David was come to the top of the ascent, where God was worshipped, behold, Hushai the Archite came to meet him with his coat rent, and earth upon his head. 33 And David said unto him, If thou passest on with me, then thou wilt be a burden unto me: 34 but if thou return to the city, and say unto Absalom, I will be thy servant, O king; as I have been thy father’s servant in time past, so will I now be thy servant; then wilt thou defeat for me the counsel of Ahithophel. 35 And hast thou not there with thee Zadok and Abiathar the priests? therefore it shall be, that what thing soever thou shalt hear out of the king’s house, thou shalt tell it to Zadok and Abiathar the priests. 36 Behold, they have there with them their two sons, Ahimaaz, Zadok’s son, and Jonathan, Abiathar’s son; and by them ye shall send unto me everything that ye shall hear. 37 So Hushai, David’s friend, came into the city; and Absalom came into Jerusalem.

1 După*Cap. 12:11. aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care*1 Împ. 1:5. alergau înaintea lui. 2 Se scula dis-de-dimineață și stătea la marginea drumului, la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?" După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminție a lui Israel", 3 Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta." 4 Absalom zicea: „De*Jud. 9:29. m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate." 5 Și, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta. 6 Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga*Rom. 16:18. inima oamenilor lui Israel. 7 După trecere de patruzeci*15:7 Sau: patru. de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului. 8 Căci robul*Gen. 28:20,21. tău a făcut o juruință*1 Sam. 16:2., când*Cap. 13:38. locuiam la Gheșur, în Siria, și am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului." 9 Împăratul i-a zis: „Du-te în pace." Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron. 10 Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel să spună: „Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’" 11 Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți*1 Sam. 9:13;16:3,5., au însoțit pe Absalom, și l-au însoțit în prostia*Gen. 20:5. lor fără să știe nimic. 12 Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul*Ios. 15:51., sfetnicul*Ps. 41:9;55:12-14. lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare*Ps. 3:1. de partea lui Absalom.

13 Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima*Vers. 6.Jud. 9:3. oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom." 14 Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculați-vă să fugim*Cap. 19:9. Ps. 3, titlu., căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei." 15 Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul." 16 Împăratul*Ps. 3, titlu. a ieșit, și toată casa lui mergea după el, și a lăsat zece*Cap. 16:21,22. țiitoare pentru paza casei. 17 Împăratul a ieșit astfel și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă. 18 Toți slujitorii lui, toți cheretiții*Cap. 8:18. și toți peletiții au trecut alături de el și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 19 Împăratul a zis lui Itai*Cap. 18:2. din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din țara ta. 20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde*1 Sam. 23:13. mă duc! Întoarce-te și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!" 21 Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu*Rut 1:16,17.Prov. 17:17;18:24. este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău." 22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!" Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23 Tot ținutul plângea și scotea țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în*Cap. 16:2. pustie. 24 Țadoc era și el acolo și, cu el, toți leviții, ducând*Num. 4:15. chivotul legământului lui Dumnezeu, și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25 Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi*Ps. 43:3. și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26 Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place*Num. 14:8. Cap. 22:20.1 Împ. 10:9.2 Cron. 9:8.Is. 62:4. de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu*1 Sam. 3:18. mine." 27 Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te*1 Sam. 9:9. în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii*Cap. 17:17. ai voștri. 28 Vedeți, voi aștepta*Cap. 17:16. în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni vești din partea voastră." 29 Astfel, Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo. 30 David a suit Dealul Măslinilor. Suia plângând și cu capul*Cap. 9:4.Est. 6:12. acoperit și mergea cu picioarele goale*Is. 20:2,4., și toți cei ce erau cu el și-au acoperit*Ier. 14:3,4. și ei capul și suiau plângând*Ps. 126:6.. 31 Au venit și au spus lui David: „Ahitofel*Ps. 3:1,2;55:12. este împreună cu Absalom printre uneltitori." Și David a zis: „Doamne, nimicește*Cap. 16:23;17:14,23. sfaturile lui Ahitofel!" 32 Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată*Cap. 1:2. și capul acoperit cu țărână. 33 David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o*Cap. 19:35. povară. 34 Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul*Cap. 16:19. tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’ 35 Preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune*Cap. 17:15,16. preoților Țadoc și Abiatar. 36 Și fiindcă ei au acolo la*Vers. 27. ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veți trimite tot ce veți afla." 37 Hușai, prietenul*Cap. 16:16.1 Cron. 27:33. lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom*Cap. 16:15. a intrat în Ierusalim.