Genesis 12

1 Now Jehovah said unto Abram, Get thee out of thy country, and from thy kindred, and from thy father’s house, unto the land that I will show thee: 2 and I will make of thee a great nation, and I will bless thee, and make thy name great; and be thou a blessing: 3 and I will bless them that bless thee, and him that curseth thee will I curse: and in thee shall all the families of the earth be blessed. 4 So Abram went, as Jehovah had spoken unto him; and Lot went with him: and Abram was seventy and five years old when he departed out of Haran. 5 And Abram took Sarai his wife, and Lot his brother’s son, and all their substance that they had gathered, and the souls that they had gotten in Haran; and they went forth to go into the land of Canaan; and into the land of Canaan they came. 6 And Abram passed through the land unto the place of Shechem, unto the oak of Moreh. And the Canaanite was then in the land. 7 And Jehovah appeared unto Abram, and said, Unto thy seed will I give this land: and there builded he an altar unto Jehovah, who appeared unto him. 8 And he removed from thence unto the mountain on the east of Beth-el, and pitched his tent, having Beth-el on the west, and Ai on the east: and there he builded an altar unto Jehovah, and called upon the name of Jehovah. 9 And Abram journeyed, going on still toward the South.

10 And there was a famine in the land: and Abram went down into Egypt to sojourn there; for the famine was sore in the land. 11 And it came to pass, when he was come near to enter into Egypt, that he said unto Sarai his wife, Behold now, I know that thou art a fair woman to look upon: 12 and it will come to pass, when the Egyptians shall see thee, that they will say, This is his wife: and they will kill me, but they will save thee alive. 13 Say, I pray thee, thou art my sister; that it may be well with me for thy sake, and that my soul may live because of thee. 14 And it came to pass, that, when Abram was come into Egypt, the Egyptians beheld the woman that she was very fair. 15 And the princes of Pharaoh saw her, and praised her to Pharaoh: and the woman was taken into Pharaoh’s house. 16 And he dealt well with Abram for her sake: and he had sheep, and oxen, and he-asses, and men-servants, and maid-servants, and she-asses, and camels. 17 And Jehovah plagued Pharaoh and his house with great plagues because of Sarai, Abram’s wife. 18 And Pharaoh called Abram, and said, What is this that thou hast done unto me? why didst thou not tell me that she was thy wife? 19 why saidst thou, She is my sister, so that I took her to be my wife? now therefore behold thy wife, take her, and go thy way. 20 And Pharaoh gave men charge concerning him: and they brought him on the way, and his wife, and all that he had.

Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan

1 Domnul*Cap. 15:7.Is. 41:2.Fapte 7:3.Evr. 11:8. zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 2 Voi face*Cap. 17:6;18:18.Deut. 26:5.1 Împ. 3:8. din tine un neam mare și te voi*Cap. 24:35. binecuvânta; îți voi face un nume mare și*Cap. 28:4.Gal. 3:14. vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta*Cap. 27:29.Exod 23:22.Num. 24:9. pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate*Cap. 18:18;22:18;26:4.Ps. 72:17.Fapte 3:25.Gal. 3:8. în tine." 4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5 Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile*Cap. 14:14. pe care le câștigaseră în Haran*Cap. 11:31.. Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan. 6 Avram a străbătut*Evr. 11:9. țara până la locul numit Sihem, până la stejarul*Deut. 11:30.Jud. 7:1. lui More. Canaaniții*Cap. 10:18,19;13:7. erau atunci în țară. 7 Domnul*Cap. 17:1. S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței*Cap. 13:15;17:8.Ps. 105:9,11. tale." Și Avram a zidit acolo un altar*Cap. 13:4. Domnului, care i Se arătase. 8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat*Cap. 13:4. Numele Domnului. 9 Avram și-a urmat*Cap. 13:3. drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Avram în Egipt

10 A venit însă o foamete*Cap. 26:1. în țară, și Avram s-a coborât*Ps. 105:13. în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare*Cap. 43:1. foamete în țară. 11 Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă*Vers. 14. Cap. 26:7. la față. 12 Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî*Cap. 20:11;26:7., iar pe tine te vor lăsa cu viață. 13 Spune*Cap. 20:5,13;26:7., rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție." 14 Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut*Cap. 39:7.Mat. 5:28. că nevasta lui era foarte frumoasă. 15 Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă*Cap. 20:2. în casa lui Faraon. 16 Pe Avram l-a primit bine*Cap. 20:14. din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. 17 Dar Domnul a lovit*Cap. 20:18.1 Cron. 16:2.Ps. 105:14.Evr. 13:4. cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18 Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce*Cap. 20:9;26:10. nu mi-ai spus că este nevastă-ta? 19 De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!" 20 Și Faraon*Prov. 21:1. a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.