1 And Jacob dwelt in the land of his father’s sojournings, in the land of Canaan. 2 These are the generations of Jacob. Joseph, being seventeen years old, was feeding the flock with his brethren; and he was a lad with the sons of Bilhah, and with the sons of Zilpah, his father’s wives: and Joseph brought the evil report of them unto their father. 3 Now Israel loved Joseph more than all his children, because he was the son of his old age: and he made him a coat of many colors. 4 And his brethren saw that their father loved him more than all his brethren; and they hated him, and could not speak peaceably unto him.

5 And Joseph dreamed a dream, and he told it to his brethren: and they hated him yet the more. 6 And he said unto them, Hear, I pray you, this dream which I have dreamed: 7 for, behold, we were binding sheaves in the field, and, lo, my sheaf arose, and also stood upright; and, behold, your sheaves came round about, and made obeisance to my sheaf. 8 And his brethren said to him, Shalt thou indeed reign over us? or shalt thou indeed have dominion over us? And they hated him yet the more for his dreams, and for his words. 9 And he dreamed yet another dream, and told it to his brethren, and said, Behold, I have dreamed yet a dream; and, behold, the sun and the moon and eleven stars made obeisance to me. 10 And he told it to his father, and to his brethren; and his father rebuked him, and said unto him, What is this dream that thou hast dreamed? Shall I and thy mother and thy brethren indeed come to bow down ourselves to thee to the earth? 11 And his brethren envied him; but his father kept the saying in mind.

12 And his brethren went to feed their father’s flock in Shechem. 13 And Israel said unto Joseph, Are not thy brethren feeding the flock in Shechem? come, and I will send thee unto them. And he said to him, Here am I. 14 And he said to him, Go now, see whether it is well with thy brethren, and well with the flock; and bring me word again. So he sent him out of the vale of Hebron, and he came to Shechem. 15 And a certain man found him, and, behold, he was wandering in the field: and the man asked him, saying, What seekest thou? 16 And he said, I am seeking my brethren: tell me, I pray thee, where they are feeding the flock. 17 And the man said, They are departed hence; for I heard them say, Let us go to Dothan. And Joseph went after his brethren, and found them in Dothan.

18 And they saw him afar off, and before he came near unto them, they conspired against him to slay him. 19 And they said one to another, Behold, this dreamer cometh. 20 Come now therefore, and let us slay him, and cast him into one of the pits, and we will say, An evil beast hath devoured him: and we shall see what will become of his dreams. 21 And Reuben heard it, and delivered him out of their hand, and said, Let us not take his life. 22 And Reuben said unto them, Shed no blood; cast him into this pit that is in the wilderness, but lay no hand upon him: that he might deliver him out of their hand, to restore him to his father. 23 And it came to pass, when Joseph was come unto his brethren, that they stripped Joseph of his coat, the coat of many colors that was on him; 24 and they took him, and cast him into the pit: and the pit was empty, there was no water in it.

25 And they sat down to eat bread: and they lifted up their eyes and looked, and, behold, a caravan of Ishmaelites was coming from Gilead, with their camels bearing spicery and balm and myrrh, going to carry it down to Egypt. 26 And Judah said unto his brethren, What profit is it if we slay our brother and conceal his blood? 27 Come, and let us sell him to the Ishmaelites, and let not our hand be upon him; for he is our brother, our flesh. And his brethren hearkened unto him. 28 And there passed by Midianites, merchantmen; and they drew and lifted up Joseph out of the pit, and sold Joseph to the Ishmaelites for twenty pieces of silver. And they brought Joseph into Egypt.

29 And Reuben returned unto the pit; and, behold, Joseph was not in the pit; and he rent his clothes. 30 And he returned unto his brethren, and said, The child is not; and I, whither shall I go? 31 And they took Joseph’s coat, and killed a he-goat, and dipped the coat in the blood; 32 and they sent the coat of many colors, and they brought it to their father, and said, This have we found: know now whether it is thy son’s coat or not. 33 And he knew it, and said, It is my son’s coat: an evil beast hath devoured him; Joseph is without doubt torn in pieces. 34 And Jacob rent his garments, and put sackcloth upon his loins, and mourned for his son many days. 35 And all his sons and all his daughters rose up to comfort him; but he refused to be comforted; and he said, For I will go down to Sheol to my son mourning. And his father wept for him. 36 And the Midianites sold him into Egypt unto Potiphar, an officer of Pharaoh’s, the captain of the guard.

1 Iacov a locuit în țara Canaan, unde*Cap. 17:8;23:4;28:4;36:7.Evr. 11:9. locuise ca străin tatăl său. 2 Iată istoria lui Iacov:

Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele*1 Sam. 2:22-24.. 3 Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse*Cap. 44:20. la bătrânețe, și i-a făcut o haină pestriță*37:3 Sau: o haină lungă, cu mâneci.. 4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l*Cap. 27:41;49:23. urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. 5 Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult. 6 El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! 7 Noi*Cap. 42:6,9;43:26;44:14. eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui." 8 Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?" Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui. 9 Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele*Cap. 46:29., luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea." 10 L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații*Cap. 27:29. tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?" 11 Frații*Fapte 7:9. săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl*Dan. 7:28.Luca 2:19,51. său a ținut minte lucrurile acestea. 12 Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. 13 Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei." „Iată-mă, sunt gata", a răspuns el. 14 Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești." L-a trimis astfel din Valea Hebronului*Cap. 35:27. și Iosif a ajuns la Sihem. 15 Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?" 16 „Caut pe frații mei", a răspuns Iosif. „Spune-mi*Cânt. 1:7., te rog, unde pasc ei oile?" 17 Și omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan*2 Împ. 6:13..’" Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit*1 Sam. 19:1.Ps. 31:13;37:12,32;94:21.Mat. 27:1.Marcu 14:1.Ioan 11:53.Fapte 23:12. să-l omoare. 19 Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! 20 Veniți acum, să-l*Prov. 1:11,16;6:17;27:4. omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui." 21 Ruben*Cap. 42:22. a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!" 22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge, ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneți mâna pe el." Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță pe care o avea pe el. 24 L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. 25 Apoi*Prov. 30:20.Amos 6:6. au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată*Vers. 28,36. de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător*Ier. 8:22. și smirnă, pe care le duceau în Egipt. 26 Atunci, Iuda a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem*Cap. 4:10;37:20.Iov 16:18. sângele? 27 Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna*1 Sam. 18:17. pe el, căci este fratele*Cap. 42:21. nostru, carne*Cap. 29:14. din carnea noastră." Și frații lui l-au ascultat. 28 La trecerea negustorilor madianiți*Jud. 6:3., au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut*Cap. 45:4,5.Ps. 105:17.Fapte 7:9. cu douăzeci*Mat. 27:9. de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.

29 Ruben s-a întors la groapă și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt*Iov 1:20. hainele, 30 s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este*Cap. 42:13,36.Ier. 31:15.! Ce mă voi face eu?" 31 Ei au luat atunci haina*Vers. 23. lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge. 32 Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu." 33 Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară*Vers. 20. Cap. 44:28. sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!" 34 Și și-a rupt*Vers. 29.2 Sam. 3:31. hainele, și-a pus un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său. 35 Toți fiii și toate fiicele lui au venit*2 Sam. 12:17. ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând*Cap. 42:38;44:29,31. mă voi coborî la fiul meu, în Locuința morților." Și plângea astfel pe fiul său. 36 Madianiții*Cap. 39:1. l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.