Genesis 50

1 And Joseph fell upon his father’s face, and wept upon him, and kissed him. 2 And Joseph commanded his servants the physicians to embalm his father: and the physicians embalmed Israel. 3 And forty days were fulfilled for him; for so are fulfilled the days of embalming: and the Egyptians wept for him threescore and ten days.

4 And when the days of weeping for him were past, Joseph spake unto the house of Pharaoh, saying, If now I have found favor in your eyes, speak, I pray you, in the ears of Pharaoh, saying, 5 My father made me swear, saying, Lo, I die: in my grave which I have digged for me in the land of Canaan, there shalt thou bury me. Now therefore let me go up, I pray thee, and bury my father, and I will come again. 6 And Pharaoh said, Go up, and bury thy father, according as he made thee swear. 7 And Joseph went up to bury his father; and with him went up all the servants of Pharaoh, the elders of his house, and all the elders of the land of Egypt, 8 and all the house of Joseph, and his brethren, and his father’s house: only their little ones, and their flocks, and their herds, they left in the land of Goshen. 9 And there went up with him both chariots and horsemen: and it was a very great company. 10 And they came to the threshing-floor of Atad, which is beyond the Jordan, and there they lamented with a very great and sore lamentation: and he made a mourning for his father seven days. 11 And when the inhabitants of the land, the Canaanites, saw the mourning in the floor of Atad, they said, This is a grievous mourning to the Egyptians: wherefore the name of it was called Abel-mizraim, which is beyond the Jordan. 12 And his sons did unto him according as he commanded them: 13 for his sons carried him into the land of Canaan, and buried him in the cave of the field of Machpelah, which Abraham bought with the field, for a possession of a burying-place, of Ephron the Hittite, before Mamre. 14 And Joseph returned into Egypt, he, and his brethren, and all that went up with him to bury his father, after he had buried his father.

15 And when Joseph’s brethren saw that their father was dead, they said, It may be that Joseph will hate us, and will fully requite us all the evil which we did unto him. 16 And they sent a message unto Joseph, saying, Thy father did command before he died, saying, 17 So shall ye say unto Joseph, Forgive, I pray thee now, the transgression of thy brethren, and their sin, for that they did unto thee evil. And now, we pray thee, forgive the transgression of the servants of the God of thy father. And Joseph wept when they spake unto him. 18 And his brethren also went and fell down before his face; and they said, Behold, we are thy servants. 19 And Joseph said unto them, Fear not: for am I in the place of God? 20 And as for you, ye meant evil against me; but God meant it for good, to bring to pass, as it is this day, to save much people alive. 21 Now therefore fear ye not: I will nourish you, and your little ones. And he comforted them, and spake kindly unto them.

22 And Joseph dwelt in Egypt, he, and his father’s house: and Joseph lived a hundred and ten years. 23 And Joseph saw Ephraim’s children of the third generation: the children also of Machir the son of Manasseh were born upon Joseph’s knees. 24 And Joseph said unto his brethren, I die; but God will surely visit you, and bring you up out of this land unto the land which he sware to Abraham, to Isaac, and to Jacob. 25 And Joseph took an oath of the children of Israel, saying, God will surely visit you, and ye shall carry up my bones from hence. 26 So Joseph died, being a hundred and ten years old: and they embalmed him, and he was put in a coffin in Egypt.

Îngroparea lui Iacov

1 Iosif s-a aruncat*Cap. 46:4. pe fața tatălui său, l-a plâns*2 Împ. 13:14. și l-a sărutat. 2 A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze*Vers. 26.2 Cron. 16:14.Mat. 26:12.Marcu 14:8;16:1.Luca 24:1.Ioan 12:7;19:39,40. pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns*Num. 20:29.Deut. 34:8. șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa*Est. 4:2. lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu: 5 ‘Tatăl meu*Cap. 47:29. m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care*2 Cron. 11:14.Is. 22:16.Mat. 27:60. mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’" 6 Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci." 7 Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât pruncii, oile și boii. 9 Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere*2 Sam. 1:17.Fapte 8:2. mare și jalnică, și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet*1 Sam. 31:13.Iov 2:13. de șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!" De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12 Astfel au împlinit fiii*Cap. 49:29,30.Fapte 7:16. lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l*Cap. 23:16. cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este față în față cu Mamre. 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

Bunătatea lui Iosif

15 Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au*Iov 15:21,22. zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?" 16 Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Așa să vorbiți lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut*Prov. 28:13. Cap. 49:25. rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Frații lui au venit și s-au aruncat*Cap. 37:7,10. ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi." 19 Iosif le-a zis: „Fiți fără*Cap. 45:5. teamă, căci sunt*Deut. 32:35.2 Împ. 5:7.Iov 34:29.Rom. 12:19.Evr. 10:30. eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi*Ps. 56:5.Is. 10:7., negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu*Cap. 45:5,7.Fapte 3:13-15. a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. 21 Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni*Cap. 47:12.Mat. 5:44. pe voi și pe copiii voștri." Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

22 Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea*Iov 42:16. neam; și fiii*Num. 32:39. lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut*Cap. 30:3. pe genunchii lui. 24 Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu*Cap. 15:14;46:4;48:21.Exod 3:16,17.Evr. 11:22. vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat*Cap. 15:18;26:3;35:12;46:4. că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov." 25 Iosif*Exod 13:19.Ios. 24:32.Fapte 7:16. a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici." 26 Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat*Vers. 2. și l-au pus într-un sicriu în Egipt.