1 My soul is weary of my life;

I will give free course to my complaint;

I will speak in the bitterness of my soul.

2 I will say unto God, Do not condemn me;

Show me wherefore thou contendest with me.

3 Is it good unto thee that thou shouldest oppress,

That thou shouldest despise the work of thy hands,

And shine upon the counsel of the wicked?

4 Hast thou eyes of flesh?

Or seest thou as man seeth?

5 Are thy days as the days of man,

Or thy years as man’s days,

6 That thou inquirest after mine iniquity,

And searchest after my sin,

7 Although thou knowest that I am not wicked,

And there is none that can deliver out of thy hand?

8 Thy hands have framed me and fashioned me

Together round about; yet thou dost destroy me.

9 Remember, I beseech thee, that thou hast fashioned me as clay;

And wilt thou bring me into dust again?

10 Hast thou not poured me out as milk,

And curdled me like cheese?

11 Thou hast clothed me with skin and flesh,

And knit me together with bones and sinews.

12 Thou hast granted me life and lovingkindness;

And thy visitation hath preserved my spirit.

13 Yet these things thou didst hide in thy heart;

I know that this is with thee:

14 If I sin, then thou markest me,

And thou wilt not acquit me from mine iniquity.

15 If I be wicked, woe unto me;

And if I be righteous, yet shall I not lift up my head;

Being filled with ignominy,

And looking upon mine affliction.

16 And if my head exalt itself, thou huntest me as a lion;

And again thou showest thyself marvellous upon me.

17 Thou renewest thy witnesses against me,

And increasest thine indignation upon me:

Changes and warfare are with me.

18 Wherefore then hast thou brought me forth out of the womb?

I had given up the ghost, and no eye had seen me.

19 I should have been as though I had not been;

I should have been carried from the womb to the grave.

20 Are not my days few? cease then,

And let me alone, that I may take comfort a little,

21 Before I go whence I shall not return,

Even to the land of darkness and of the shadow of death;

22 The land dark as midnight,

The land of the shadow of death, without any order,

And where the light is as midnight.

1 M-am dezgustat*1 Împ. 19:4. Cap. 7:16.Iona 4:3,8. de viață!

Voi da drum slobod plângerii mele,

voi vorbi*Cap. 7:11. în amărăciunea sufletului meu.

2 Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!

Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!

3 Îți place să chinuiești,

să disprețuiești făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?

4 Oare ai ochi de carne,

sau vezi*1 Sam. 16:7. cum vede un om?

5 Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,

6 ca să cercetezi fărădelegea mea

și să cauți păcatul meu,

7 când*Ps. 139:1,2. știi bine că nu sunt vinovat

și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 Mâinile*Ps. 119:73. Tale m-au făcut și m-au zidit,

ele m-au întocmit în întregime…

Și Tu să mă nimicești!

9 Adu-Ți aminte*Gen. 2:7;3:19.Is. 64:8. că Tu m-ai lucrat ca lutul!

Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?

10 Nu m-ai muls ca laptele?

Nu m-ai închegat ca brânza?

11 M-ai îmbrăcat*Ps. 139:14-16. cu piele și carne,

m-ai țesut cu oase și vine;

12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,

m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.

13 Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,

iată, știu acum ce aveai de gând:

14 ca, dacă păcătuiesc, să mă*Ps. 139:1. pândești

și să nu-mi ierți fărădelegea.

15 Dacă sunt vinovat, vai*Is. 3:11. de mine!

Dacă sunt nevinovat*Cap. 9:12,15,20,21., nu îndrăznesc să-mi ridic capul,

sătul de rușine și cufundat în ticăloșia*Ps. 25:18. mea.

16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești*Is. 38:13.Plâng. 3:10. ca un leu,

mă lovești cu lucruri de mirat,

17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,

Îți crește mânia împotriva mea

și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.

18 Pentru ce*Cap. 3:11. m-ai scos din pântecele mamei mele?

O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!

19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,

și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!

20 Nu sunt*Cap. 7:6,16;8:9.Ps. 39:5. zilele mele destul de puține?

Să mă lase*Ps. 39:13. dar, să plece*Cap. 7:16,19. de la mine și să răsuflu puțin

21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22 în țara*Ps. 88:12. întunericului și a umbrei*Ps. 23:4. morții,

în țara negurii adânci,

unde domnesc umbra morții și neorânduiala

și unde lumina este ca întunericul!’"