1 On that day went Jesus out of the house, and sat by the sea side. 2 And there were gathered unto him great multitudes, so that he entered into a boat, and sat; and all the multitude stood on the beach. 3 And he spake to them many things in parables, saying, Behold, the sower went forth to sow; 4 and as he sowed, some seeds fell by the way side, and the birds came and devoured them: 5 and others fell upon the rocky places, where they had not much earth: and straightway they sprang up, because they had no deepness of earth: 6 and when the sun was risen, they were scorched; and because they had no root, they withered away. 7 And others fell upon the thorns; and the thorns grew up and choked them: 8 and others fell upon the good ground, and yielded fruit, some a hundredfold, some sixty, some thirty. 9 He that hath ears, let him hear.

10 And the disciples came, and said unto him, Why speakest thou unto them in parables? 11 And he answered and said unto them, Unto you it is given to know the mysteries of the kingdom of heaven, but to them it is not given. 12 For whosoever hath, to him shall be given, and he shall have abundance: but whosoever hath not, from him shall be taken away even that which he hath. 13 Therefore speak I to them in parables; because seeing they see not, and hearing they hear not, neither do they understand. 14 And unto them is fulfilled the prophecy of Isaiah, which saith,

By hearing ye shall hear, and shall in no wise understand;

And seeing ye shall see, and shall in no wise perceive:

15 For this people’s heart is waxed gross,

And their ears are dull of hearing,

And their eyes they have closed;

Lest haply they should perceive with their eyes,

And hear with their ears,

And understand with their heart,

And should turn again,

And I should heal them.

16 But blessed are your eyes, for they see; and your ears, for they hear. 17 For verily I say unto you, that many prophets and righteous men desired to see the things which ye see, and saw them not; and to hear the things which ye hear, and heard them not. 18 Hear then ye the parable of the sower. 19 When any one heareth the word of the kingdom, and understandeth it not, then cometh the evil one, and snatcheth away that which hath been sown in his heart. This is he that was sown by the way side. 20 And he that was sown upon the rocky places, this is he that heareth the word, and straightway with joy receiveth it; 21 yet hath he not root in himself, but endureth for a while; and when tribulation or persecution ariseth because of the word, straightway he stumbleth. 22 And he that was sown among the thorns, this is he that heareth the word; and the care of the world, and the deceitfulness of riches, choke the word, and he becometh unfruitful. 23 And he that was sown upon the good ground, this is he that heareth the word, and understandeth it; who verily beareth fruit, and bringeth forth, some a hundredfold, some sixty, some thirty.

24 Another parable set he before them, saying, The kingdom of heaven is likened unto a man that sowed good seed in his field: 25 but while men slept, his enemy came and sowed tares also among the wheat, and went away. 26 But when the blade sprang up and brought forth fruit, then appeared the tares also. 27 And the servants of the householder came and said unto him, Sir, didst thou not sow good seed in thy field? whence then hath it tares? 28 And he said unto them, An enemy hath done this. And the servants say unto him, Wilt thou then that we go and gather them up? 29 But he saith, Nay; lest haply while ye gather up the tares, ye root up the wheat with them. 30 Let both grow together until the harvest: and in the time of the harvest I will say to the reapers, Gather up first the tares, and bind them in bundles to burn them; but gather the wheat into my barn.

31 Another parable set he before them, saying, The kingdom of heaven is like unto a grain of mustard seed, which a man took, and sowed in his field: 32 which indeed is less than all seeds; but when it is grown, it is greater than the herbs, and becometh a tree, so that the birds of the heaven come and lodge in the branches thereof.

33 Another parable spake he unto them; The kingdom of heaven is like unto leaven, which a woman took, and hid in three measures of meal, till it was all leavened.

34 All these things spake Jesus in parables unto the multitudes; and without a parable spake he nothing unto them: 35 that it might be fulfilled which was spoken through the prophet, saying,

I will open my mouth in parables;

I will utter things hidden from the foundation of the world.

36 Then he left the multitudes, and went into the house: and his disciples came unto him, saying, Explain unto us the parable of the tares of the field. 37 And he answered and said, He that soweth the good seed is the Son of man; 38 and the field is the world; and the good seed, these are the sons of the kingdom; and the tares are the sons of the evil one; 39 and the enemy that sowed them is the devil: and the harvest is the end of the world; and the reapers are angels. 40 As therefore the tares are gathered up and burned with fire; so shall it be in the end of the world. 41 The Son of man shall send forth his angels, and they shall gather out of his kingdom all things that cause stumbling, and them that do iniquity, 42 and shall cast them into the furnace of fire: there shall be the weeping and the gnashing of teeth. 43 Then shall the righteous shine forth as the sun in the kingdom of their Father. He that hath ears, let him hear.

44 The kingdom of heaven is like unto a treasure hidden in the field; which a man found, and hid; and in his joy he goeth and selleth all that he hath, and buyeth that field.

45 Again, the kingdom of heaven is like unto a man that is a merchant seeking goodly pearls: 46 and having found one pearl of great price, he went and sold all that he had, and bought it.

47 Again, the kingdom of heaven is like unto a net, that was cast into the sea, and gathered of every kind: 48 which, when it was filled, they drew up on the beach; and they sat down, and gathered the good into vessels, but the bad they cast away. 49 So shall it be in the end of the world: the angels shall come forth, and sever the wicked from among the righteous, 50 and shall cast them into the furnace of fire: there shall be the weeping and the gnashing of teeth.

51 Have ye understood all these things? They say unto him, Yea. 52 And he said unto them, Therefore every scribe who hath been made a disciple to the kingdom of heaven is like unto a man that is a householder, who bringeth forth out of his treasure things new and old.

53 And it came to pass, when Jesus had finished these parables, he departed thence.

54 And coming into his own country he taught them in their synagogue, insomuch that they were astonished, and said, Whence hath this man this wisdom, and these mighty works? 55 Is not this the carpenter’s son? is not his mother called Mary? and his brethren, James, and Joseph, and Simon, and Judas? 56 And his sisters, are they not all with us? Whence then hath this man all these things? 57 And they were offended in him. But Jesus said unto them, A prophet is not without honor, save in his own country, and in his own house. 58 And he did not many mighty works there because of their unbelief.

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea*Marcu 4:1. lângă mare. 2 O mulțime de noroade s-au*Luca 8:4. strâns la El, așa că a trebuit să Se*Luca 5:3. suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe țărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.4 Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.7 O altă*Luca 8:5.parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.8 O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută*Gen. 26:12., altul, șaizeci și altul, treizeci.9 Cine*Cap. 11:15.Marcu 4:9.are urechi de auzit să audă."10 Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?" 11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă*Cap. 11:25;16:17.Marcu 4:11.1 Cor. 2:10.1 Ioan 2:27.v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.12 Căci*Cap. 25:29.Marcu 4:25.Luca 8:18;19:26.celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.14 Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veți*Is. 6:9.Ezec. 12:2.Marcu 4:12.Luca 8:10.Ioan 12:40.Fapte 28:26,27.Rom. 11:8.2 Cor. 3:14,15.auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea.15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns*Evr. 5:11.tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.’16 Dar ferice*Cap. 16:17.Luca 10:23,24.Ioan 20:29.de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!17 Adevărat vă spun că mulți*Evr. 11:13.1 Pet. 1:10,11.proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.18 Ascultați*Marcu 4:14.Luca 8:11.dar ce înseamnă pilda semănătorului.19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție*Cap. 4:23.și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum.20 Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu*Is. 58:2.Ezec. 33:31,32.Ioan 5:35.bucurie,21 dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se*Cap. 11:6.2 Tim. 1:15.leapădă îndată de el.22 Sămânța*Cap. 19:23.Marcu 10:23.Luca 18:24.1 Tim. 6:9.2 Tim. 4:10.căzută între*Ier. 4:3.spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.23 Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci."

24 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui.25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat.26 Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.27 Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul*Cap. 3:12.împreună cu ea.30 Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»’"

31 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția*Is. 2:2,3.Mica 4:1.Marcu 4:30.Luca 13:18,19.cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui."33 Le-a spus*Luca 13:20. o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala."34 Isus a spus noroadelor toate aceste*Marcu 4:33,34. lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi*Ps. 78:2. vorbi în pilde, voi*Rom. 16:25,26.1 Cor. 2:7.Efes. 3:9.Col. 1:26. spune lucruri ascunse de la facerea lumii."

36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină." 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului.38 Țarina*Cap. 24:14;28:19.Marcu 16:15,20.Luca 24:47.Rom. 10:18.Col. 1:6.este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii*Gen. 3:15.Ioan 8:44.Fapte 13:10.1 Ioan 3:8.celui rău.39 Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul*Ioel 3:13.Apoc. 14:15.este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii.40 Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și*Cap. 18:7.2 Pet. 2:12.ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea42 și-i*Cap. 3:12.Apoc. 19:20;20:10.vor arunca în cuptorul aprins; acolo*Cap. 8:12;13:50.va fi plânsul și scrâșnirea dinților.43 Atunci*Dan. 12:3.1 Cor. 15:42,43,58., cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine*Vers. 9.are urechi de auzit să audă.

44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde*Filip. 3:7,8.tot ce are și cumpără*Is. 55:1.Apoc. 3:18.țarina aceea.45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.46 Și, când găsește un*Prov. 2:4;3:14,15;8:10,19.mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.

47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde*Cap. 22:10.tot felul de pești.48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău.49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți*Cap. 25:32.pe cei răi din mijlocul celor buni50 și-i*Vers. 42.vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților."51 „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?", i-a întrebat Isus. „Da, Doamne", I-au răspuns ei. 52 Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi*Cânt. 7:13.și lucruri vechi."

53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54 A*Cap. 2:23.Marcu 6:1.Luca 4:16,23. venit în patria Sa și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? 55 Oare*Is. 49:7.Marcu 6:3.Luca 3:23.Ioan 6:42. nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov*Marcu 15:40., Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații*Cap. 12:46. Lui? 56 Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?" 57 Și găseau astfel în El o pricină de poticnire*Cap. 11:6.Marcu 6:3,4.. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu*Luca 4:24.Ioan 4:44.este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui."58 Și n-a*Marcu 6:5,6. făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.