1 At that season Herod the tetrarch heard the report concerning Jesus, 2 and said unto his servants, This is John the Baptist; he is risen from the dead; and therefore do these powers work in him. 3 For Herod had laid hold on John, and bound him, and put him in prison for the sake of Herodias, his brother Philip’s wife. 4 For John said unto him, It is not lawful for thee to have her. 5 And when he would have put him to death, he feared the multitude, because they counted him as a prophet. 6 But when Herod’s birthday came, the daughter of Herodias danced in the midst, and pleased Herod. 7 Whereupon he promised with an oath to give her whatsoever she should ask. 8 And she, being put forward by her mother, saith, Give me here on a platter the head of John the Baptist. 9 And the king was grieved; but for the sake of his oaths, and of them that sat at meat with him, he commanded it to be given; 10 and he sent and beheaded John in the prison. 11 And his head was brought on a platter, and given to the damsel: and she brought it to her mother. 12 And his disciples came, and took up the corpse, and buried him; and they went and told Jesus.

13 Now when Jesus heard it, he withdrew from thence in a boat, to a desert place apart: and when the multitudes heard thereof, they followed him on foot from the cities. 14 And he came forth, and saw a great multitude, and he had compassion on them, and healed their sick. 15 And when even was come, the disciples came to him, saying, The place is desert, and the time is already past; send the multitudes away, that they may go into the villages, and buy themselves food. 16 But Jesus said unto them, They have no need to go away; give ye them to eat. 17 And they say unto him, We have here but five loaves, and two fishes. 18 And he said, Bring them hither to me. 19 And he commanded the multitudes to sit down on the grass; and he took the five loaves, and the two fishes, and looking up to heaven, he blessed, and brake and gave the loaves to the disciples, and the disciples to the multitudes. 20 And they all ate, and were filled: and they took up that which remained over of the broken pieces, twelve baskets full. 21 And they that did eat were about five thousand men, besides women and children.

22 And straightway he constrained the disciples to enter into the boat, and to go before him unto the other side, till he should send the multitudes away. 23 And after he had sent the multitudes away, he went up into the mountain apart to pray: and when even was come, he was there alone. 24 But the boat was now in the midst of the sea, distressed by the waves; for the wind was contrary. 25 And in the fourth watch of the night he came unto them, walking upon the sea. 26 And when the disciples saw him walking on the sea, they were troubled, saying, It is a ghost; and they cried out for fear. 27 But straightway Jesus spake unto them, saying, Be of good cheer; it is I; be not afraid. 28 And Peter answered him and said, Lord, if it be thou, bid me come unto thee upon the waters. 29 And he said, Come. And Peter went down from the boat, and walked upon the waters to come to Jesus. 30 But when he saw the wind, he was afraid; and beginning to sink, he cried out, saying, Lord, save me. 31 And immediately Jesus stretched forth his hand, and took hold of him, and saith unto him, O thou of little faith, wherefore didst thou doubt? 32 And when they were gone up into the boat, the wind ceased. 33 And they that were in the boat worshipped him, saying, Of a truth thou art the Son of God.

34 And when they had crossed over, they came to the land, unto Gennesaret. 35 And when the men of that place knew him, they sent into all that region round about, and brought unto him all that were sick; 36 and they besought him that they might only touch the border of his garment: and as many as touched were made whole.

1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod*Marcu 6:14.Luca 9:7. a auzit vorbindu-se despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el." 3 Căci Irod*Marcu 6:17.Luca 3:19,20. prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți*Lev. 18:16;20:21. este îngăduit s-o ai de nevastă." 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că*Cap. 21:26.Luca 20:6. norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6 Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.

13 Isus, când a auzit*Cap. 10:23;12:15.Marcu 6:32.Luca 9:10.Ioan 6:1,2. vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I*Cap. 9:36.Marcu 6:34. s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când*Marcu 6:35.Luca 9:12.Ioan 6:5. s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare." 16 „N-au nevoie să plece", le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce."17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești." 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!"19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat*Cap. 15:36., a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.

22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După*Marcu 6:46. ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase*Ioan 6:16., și El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea*14:25 Grecește: în a patra strajă., Isus a venit la ei, umblând*Iov 9:8. pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!" Și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!"28 „Doamne", I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!" 29 „Vino!", i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!" 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"32 Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au*Ps. 2:7. Cap. 16:16; 26:63.Marcu 1:1.Luca 4:41.Ioan 1:49;6:69;11:27.Fapte 8:37.Rom. 1:2. închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!" 34 După*Marcu 6:53. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți*Cap. 9:20.Marcu 3:10.Luca 6:19.Fapte 19:12. s-au atins s-au vindecat.