1 And when Balaam saw that it pleased Jehovah to bless Israel, he went not, as at the other times, to meet with enchantments, but he set his face toward the wilderness. 2 And Balaam lifted up his eyes, and he saw Israel dwelling according to their tribes; and the Spirit of God came upon him. 3 And he took up his parable, and said,

Balaam the son of Beor saith,

And the man whose eye was closed saith;

4 He saith, who heareth the words of God,

Who seeth the vision of the Almighty,

Falling down, and having his eyes open:

5 How goodly are thy tents, O Jacob,

Thy tabernacles, O Israel!

6 As valleys are they spread forth,

As gardens by the river-side,

As lign-aloes which Jehovah hath planted,

As cedar-trees beside the waters.

7 Water shall flow from his buckets,

And his seed shall be in many waters,

And his king shall be higher than Agag,

And his kingdom shall be exalted.

8 God bringeth him forth out of Egypt;

He hath as it were the strength of the wild-ox:

He shall eat up the nations his adversaries,

And shall break their bones in pieces,

And smite them through with his arrows.

9 He couched, he lay down as a lion,

And as a lioness; who shall rouse him up?

Blessed be every one that blesseth thee,

And cursed be every one that curseth thee.

10 And Balak’s anger was kindled against Balaam, and he smote his hands together; and Balak said unto Balaam, I called thee to curse mine enemies, and, behold, thou hast altogether blessed them these three times. 11 Therefore now flee thou to thy place: I thought to promote thee unto great honor; but, lo, Jehovah hath kept thee back from honor. 12 And Balaam said unto Balak, Spake I not also to thy messengers that thou sentest unto me, saying, 13 If Balak would give me his house full of silver and gold, I cannot go beyond the word of Jehovah, to do either good or bad of mine own mind; what Jehovah speaketh, that will I speak? 14 And now, behold, I go unto my people: come, and I will advertise thee what this people shall do to thy people in the latter days. 15 And he took up his parable, and said,

Balaam the son of Beor saith,

And the man whose eye was closed saith;

16 He saith, who heareth the words of God,

And knoweth the knowledge of the Most High,

Who seeth the vision of the Almighty,

Falling down, and having his eyes open:

17 I see him, but not now;

I behold him, but not nigh:

There shall come forth a star out of Jacob,

And a sceptre shall rise out of Israel,

And shall smite through the corners of Moab,

And break down all the sons of tumult.

18 And Edom shall be a possession,

Seir also shall be a possession, who were his enemies;

While Israel doeth valiantly.

19 And out of Jacob shall one have dominion,

And shall destroy the remnant from the city.

20 And he looked on Amalek, and took up his parable, and said,

Amalek was the first of the nations;

But his latter end shall come to destruction.

21 And he looked on the Kenite, and took up his parable, and said,

Strong is thy dwelling-place,

And thy nest is set in the rock.

22 Nevertheless Kain shall be wasted,

Until Asshur shall carry thee away captive.

23 And he took up his parable, and said,

Alas, who shall live when God doeth this?

24 But ships shall come from the coast of Kittim,

And they shall afflict Asshur, and shall afflict Eber;

And he also shall come to destruction.

25 And Balaam rose up, and went and returned to his place; and Balak also went his way.

1 Balaam a văzut că Domnul găsește cu cale să binecuvânteze pe Israel și n-a mai alergat ca în celelalte rânduri*Cap. 23:3,15. la descântece, ci și-a întors fața spre pustie. 2 Balaam a ridicat ochii și a văzut pe Israel tăbărât în corturi*Cap. 2:2., după semințiile lui. Atunci, Duhul lui Dumnezeu a venit*Cap. 11:25.1 Sam. 10:10;19:20,23.2 Cron. 15:1. peste el.

3 Balaam și-a*Cap. 23:7,18. rostit prorocia și a zis:

„Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor,

Omul cu ochii deschiși,

4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,

Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,

Cel ce cade*1 Sam. 19:24.Ezec. 1:28.Dan. 8:18;10:15,16.2 Cor. 12:2-4.Apoc. 1:10,17. cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

5 ‘Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove!

Locuințele tale, Israele!

6 Ele se întind ca niște văi,

Ca niște grădini lângă un râu,

Ca niște copaci*Ps. 1:3.Ier. 17:8. de aloe pe care i-a*Ps. 104:16. sădit Domnul,

Ca niște cedri pe lângă ape.

7 Apa curge din gălețile lui

Și sămânța lui este udată de ape mari*Ier. 51:13.Apoc. 17:1,15..

Împăratul lui se înalță mai presus de Agag*1 Sam. 15:9.

Și împărăția*2 Sam. 5:12.1 Cron. 14:2. lui ajunge puternică.

8 Dumnezeu*Cap. 23:22. l-a scos din Egipt,

Tăria Lui este ca a bivolului pentru el.

El nimicește*Cap. 14:9;23:24. neamurile care se ridică împotriva lui,

Le sfărâmă oasele*Ps. 2:9.Is. 38:13.Ier. 50:17. și le prăpădește*Ps. 45:5.Ier. 50:9. cu săgețile lui.

9 Îndoaie genunchii*Gen. 49:9., se culcă întocmai ca un leu,

Ca o leoaică.

Cine-l va scula?

Binecuvântat*Gen. 12:3;27:29. să fie oricine te va binecuvânta,

Și blestemat să fie oricine te va blestema!’"

10 Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam, a bătut din*Ezec. 21:14,17;22:13. mâini și a zis lui Balaam: „Eu te-am*Cap. 23:11.Deut. 23:4,5.Ios. 24:9,10.Neem. 13:2. chemat să-mi blestemi vrăjmașii, și iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!

11 Fugi acum și du-te acasă! Spusesem*Cap. 22:17,37. că-ți voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primești." 12 Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! N-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis 13 că, dacă*Cap. 22:18. mi-ar da Balac chiar și casa lui plină cu argint și cu aur, tot n-aș putea să fac de la mine însumi nici bine, nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul? 14 Și acum, iată că mă duc la poporul meu. Vino, și-ți voi vesti*Mica 6:5.Apoc. 2:14. ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile*Gen. 49:1.Dan. 2:28;10:14. care vor urma."

15 Balaam și-a rostit*Vers. 3,4. prorocia și a zis:

„Așa zice Balaam, fiul lui Beor,

Așa zice omul care are ochii deschiși,

16 Așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,

Cel ce cunoaște planurile Celui Preaînalt,

Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,

Cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

17 ‘Îl văd*Apoc. 1:7., dar nu acum,

Îl privesc, dar nu de aproape.

O stea răsare din Iacov,

Un toiag*Gen. 49:10.Ps. 110:2.Mat. 2:2.Apoc. 22:16. de cârmuire se ridică din Israel.

El străpunge laturile Moabului

Și prăpădește pe toți copiii lui Set.

18 Se face stăpân pe Edom*2 Sam. 8:14.Ps. 60:8,9,12.,

Se face stăpân pe Seir, vrăjmașii lui.

Israel face fapte mari.

19 Cel ce se naște din Iacov domnește*Gen. 49:10. ca stăpânitor

Și pierde pe cei ce scapă din cetăți.’"

20 Balaam a văzut pe Amalec și a rostit următoarea prorocie:

„Amalec este cel dintâi dintre neamuri,

Dar într-o zi va fi nimicit."

21 Balaam a văzut pe cheniți și a rostit următoarea prorocie:

„Locuința ta este tare de tot

Și cuibul tău este pus pe stâncă.

22 Dar Cain va fi pustiit,

Până ce te va lua prins Asur."

23 Balaam a rostit următoarea prorocie:

„Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?

24 Dar niște corăbii vor veni din Chitim*Gen. 10:4.Dan. 11:30.,

Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber*Gen. 10:25.

Și la urmă vor fi nimicite și ele."

25 Balaam s-a sculat, a plecat și s-a*Cap. 31:8. întors acasă. Balac a plecat și el acasă.