1 There is therefore now no condemnation to them that are in Christ Jesus. 2 For the law of the Spirit of life in Christ Jesus made me free from the law of sin and of death. 3 For what the law could not do, in that it was weak through the flesh, God, sending his own Son in the likeness of sinful flesh and for sin, condemned sin in the flesh: 4 that the ordinance of the law might be fulfilled in us, who walk not after the flesh, but after the Spirit. 5 For they that are after the flesh mind the things of the flesh; but they that are after the Spirit the things of the Spirit. 6 For the mind of the flesh is death; but the mind of the Spirit is life and peace: 7 because the mind of the flesh is enmity against God; for it is not subject to the law of God, neither indeed can it be: 8 and they that are in the flesh cannot please God. 9 But ye are not in the flesh but in the Spirit, if so be that the Spirit of God dwelleth in you. But if any man hath not the Spirit of Christ, he is none of his. 10 And if Christ is in you, the body is dead because of sin; but the spirit is life because of righteousness. 11 But if the Spirit of him that raised up Jesus from the dead dwelleth in you, he that raised up Christ Jesus from the dead shall give life also to your mortal bodies through his Spirit that dwelleth in you.

12 So then, brethren, we are debtors, not to the flesh, to live after the flesh: 13 for if ye live after the flesh, ye must die; but if by the Spirit ye put to death the deeds of the body, ye shall live. 14 For as many as are led by the Spirit of God, these are sons of God. 15 For ye received not the spirit of bondage again unto fear; but ye received the spirit of adoption, whereby we cry, Abba, Father. 16 The Spirit himself beareth witness with our spirit, that we are children of God: 17 and if children, then heirs; heirs of God, and joint-heirs with Christ; if so be that we suffer with him, that we may be also glorified with him.

18 For I reckon that the sufferings of this present time are not worthy to be compared with the glory which shall be revealed to us-ward. 19 For the earnest expectation of the creation waiteth for the revealing of the sons of God. 20 For the creation was subjected to vanity, not of its own will, but by reason of him who subjected it, in hope 21 that the creation itself also shall be delivered from the bondage of corruption into the liberty of the glory of the children of God. 22 For we know that the whole creation groaneth and travaileth in pain together until now. 23 And not only so, but ourselves also, who have the first-fruits of the Spirit, even we ourselves groan within ourselves, waiting for our adoption, to wit, the redemption of our body. 24 For in hope were we saved: but hope that is seen is not hope: for who hopeth for that which he seeth? 25 But if we hope for that which we see not, then do we with patience wait for it.

26 And in like manner the Spirit also helpeth our infirmity: for we know not how to pray as we ought; but the Spirit himself maketh intercession for us with groanings which cannot be uttered; 27 and he that searcheth the hearts knoweth what is the mind of the Spirit, because he maketh intercession for the saints according to the will of God. 28 And we know that to them that love God all things work together for good, even to them that are called according to his purpose. 29 For whom he foreknew, he also foreordained to be conformed to the image of his Son, that he might be the firstborn among many brethren: 30 and whom he foreordained, them he also called: and whom he called, them he also justified: and whom he justified, them he also glorified.

31 What then shall we say to these things? If God is for us, who is against us? 32 He that spared not his own Son, but delivered him up for us all, how shall he not also with him freely give us all things? 33 Who shall lay anything to the charge of God’s elect? It is God that justifieth; 34 who is he that condemneth? It is Christ Jesus that died, yea rather, that was raised from the dead, who is at the right hand of God, who also maketh intercession for us. 35 Who shall separate us from the love of Christ? shall tribulation, or anguish, or persecution, or famine, or nakedness, or peril, or sword? 36 Even as it is written,

For thy sake we are killed all the day long;

We were accounted as sheep for the slaughter.

37 Nay, in all these things we are more than conquerors through him that loved us. 38 For I am persuaded, that neither death, nor life, nor angels, nor principalities, nor things present, nor things to come, nor powers, 39 nor height, nor depth, nor any other creature, shall be able to separate us from the love of God, which is in Christ Jesus our Lord.

1 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu*Vers. 4.Gal. 5:16,25. trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea*Ioan 8:36. Cap. 6:18,22.Gal. 2:19;5:1. Duhului*1 Cor. 15:45.2 Cor. 3:6. de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea*Cap. 7:24,25. păcatului și a morții. 3 Căci – lucru*Fapte 13:39. Cap. 3:20.Evr. 7:18,19;10:1,2,10,14. cu neputință Legii, întrucât firea pământească*8:3 Grecește: carnea, aici și peste tot unde e firea pământească. o făcea fără putere – Dumnezeu*2 Cor. 5:21.Gal. 3:13. a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care*Vers. 1. trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. 5 În adevăr, cei ce*Ioan 3:6.1 Cor. 2:14. trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei*Gal. 5:22,25. ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. 6 Și umblarea*Cap. 6:21;8:13.Gal. 6:8. după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. 7 Fiindcă umblarea*Iac. 4:4. după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici*1 Cor. 2:14. nu poate să se supună. 8 Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul*1 Cor. 3:16;6:19. lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul*Ioan 3:34.Gal. 4:6.Filip. 1:19.1 Pet. 1:11. lui Hristos, nu este al Lui. 10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. 11 Și dacă Duhul Celui*Fapte 2:24. ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel*Cap. 6:4,5.1 Cor. 6:14.2 Cor. 4:14.Efes. 2:5. ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.

12 Așadar*Cap. 6:7,14., fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. 13 Dacă trăiți*Vers. 6.Gal. 6:8. după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară*Efes. 4:22.Col. 3:5. faptele trupului, veți trăi. 14 Căci toți cei ce sunt călăuziți*Gal. 5:18. de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Și voi n-ați*1 Cor. 2:12.Evr. 2:15. primit un duh de robie, ca să mai aveți frică*2 Tim. 1:7.1 Ioan 4:18., ci ați primit un duh*Is. 56:6.Gal. 4:5,6. de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava*Marcu 14:36.!", adică „Tată!" 16 Însuși*2 Cor. 1:22;5:5.Efes. 1:13;4:30. Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori*Fapte 26:18.Gal. 4:7.: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim*Fapte 14:22.Filip. 1:29.2 Tim. 2:11,12. cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El. 18 Eu socotesc că suferințele*2 Cor. 4:17.1 Pet. 1:6,7;4:13. din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. 19 De asemenea, și firea*2 Pet. 3:13. așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea*1 Ioan 3:2.Gen. 3:19. fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea*Vers. 22. a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină*Ier. 12:11. și suferă durerile nașterii. 23 Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade*2 Cor. 5:5.Efes. 1:14. ale Duhului, suspinăm*2 Cor. 5:2,4. în noi și așteptăm*Luca 20:36. înfierea, adică răscumpărarea trupului*Luca 21:28.Efes. 4:30. nostru. 24 Căci în nădejdea*2 Cor. 5:7.Evr. 11:1. aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26 Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu*Mat. 20:22.Iac. 4:3. știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși*Zah. 12:10.Efes. 6:18. Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. 27 Și Cel*1 Cron. 28:9.Ps. 7:9.Prov. 17:3.Ier. 11:20;17:10;20:12.Fapte 1:24.1 Tes. 2:4.Apoc. 2:23. ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după*1 Ioan 5:14. voia lui Dumnezeu.

28 De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce*Cap. 9:11,23,24.2 Tim. 1:9. sunt chemați după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai*Exod 33:12,17.Ps. 1:6.Ier. 1:5.Mat. 7:23. Cap. 11:2.2 Tim. 2:19.1 Pet. 1:2. dinainte, i-a și hotărât mai*Efes. 1:5,11. dinainte să*Ioan 17:22.2 Cor. 3:18.Filip. 3:21.1 Ioan 3:2. fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca*Col. 1:15,18.Evr. 1:6.Apoc. 1:5. El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați. 30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat*Cap. 1:6;9:24.Efes. 4:4.Evr. 9:15.1 Pet. 2:9., și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți*1 Cor. 6:11., iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit*Ioan 17:22.Efes. 2:6.. 31 Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El*Cap. 5:6,10., care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a*Cap. 4:25. dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu*Is. 50:8,9.Apoc. 12:10,11. este Acela care-i socotește neprihăniți! 34 Cine-i*Iov 34:29. va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă*Marcu 16:19.Col. 3:1.Evr. 1:3;8:1;12:2.1 Pet. 3:22. la dreapta lui Dumnezeu și*Evr. 7:25;9:24.1 Ioan 2:1. mijlocește pentru noi! 35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? 36 După cum este scris: „Din*Ps. 44:22.1 Cor. 15:30,31.2 Cor. 4:11. pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat." 37 Totuși*1 Cor. 15:57.2 Cor. 2:14.1 Ioan 4:4;5:4,5.Apoc. 12:11. în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile*Efes. 1:21;6:12.Col. 1:16;2:15.1 Pet. 3:22., nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură*8:39 Sau: zidire. nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.