1 Stalo se pak po smrti Jozue, otázali se synové Izraelští Hospodina, řkouce: Kdo z nás potáhne proti Kananejskému napřed, aby bojoval s ním? 2 Jimž řekl Hospodin: Juda nechť táhne, aj, dal jsem tu zemi v ruku jeho. 3 (Řekl pak byl Juda Simeonovi bratru svému: Potáhni se mnou k dobývání losu mého, abychom bojovali proti Kananejskému, a já také potáhnu s tebou k dobývání losu tvého. I táhl s ním Simeon. 4 Tedy vytáhl Juda, i dal Hospodin Kananejského a Ferezejského v ruce jejich, a porazili z nich v Bezeku deset tisíc mužů. 5 Nebo nalezše Adonibezeka v Bezeku, bojovali proti němu, a porazili Kananejského i Ferezejského. 6 Když pak utíkal Adonibezek, honili ho, a chytivše jej, zutínali mu palce u rukou i noh. 7 Tedy řekl Adonibezek: Sedmdesáte králů s uťatými palci u rukou i noh svých sbírali drobty pod stolem mým; jakž jsem činil, tak odplatil mi Bůh. I přivedli jej do Jeruzaléma, a tam umřel. 8 Nebo byli vybojovali synové Juda Jeruzalém, a vzavše jej, zbili obyvatele jeho ostrostí meče a město vypálili. 9 Potom také vytáhli synové Judovi, aby bojovali proti Kananejskému, bydlícímu na horách při straně polední i na rovinách. 10 Nebo byl vytáhl Juda proti Kananejskému, kterýž bydlil v Hebronu, (jméno pak Hebronu prvé bylo Kariatarbe,) a pobil Sesaie, a Achimana, a Tolmaie. 11 A odtud byl táhl na obyvatele Dabir, (jméno pak Dabir prvé bylo Kariatsefer). 12 Kdežto řekl Kálef: Kdo by dobyl Kariatsefer a vzal by je, dám jemu Axu dceru svou za manželku. 13 Tedy dobyl ho Otoniel, syn Cenezův, bratra Kálefova mladšího, i dal jemu Axu dceru svou za manželku. 14 Stalo se pak, že když přišla k němu, ponukla ho, aby prosil otce jejího za pole; i ssedla s osla. A řekl jí Kálef: Cožť jest? 15 A ona odpověděla: Dej mi dar; poněvadžs mi dal zemi suchou, dej mi také studnice vod. I dal jí Kálef studnice v horních i dolních končinách. 16 Synové také Cinejského, tchána Mojžíšova, odebrali se z města palmového s syny Juda na poušť Judovu, jenž jest k straně polední městu Arad; a odšedše, bydlili s lidem tím. 17 Potom táhl Juda s Simeonem, bratrem svým, a porazili Kananejské přebývající v Sefat, a zkazili je. I nazváno jest jméno města toho Horma. 18 Dobyl také Juda Gázy a pomezí jeho, i Aškalonu s pomezím jeho, též Akaronu a pomezí jeho. 19 Nebo byl Hospodin s Judou, a vyhnal obyvatele hor, ale nevyhnal obyvatelů údolí, proto že vozy železné měli. 20 I dali Kálefovi Hebron, jakož byl mluvil Mojžíš, a vyhnal odtud tři syny Enakovy. 21 Jebuzejského pak, bydlícího v Jeruzalémě, nevyhnali synové Beniamin; protož bydlil Jebuzejský v Jeruzalémě s syny Beniamin až do tohoto dne. 22 Vytáhla také i čeled Jozefova do Bethel, a Hospodin byl s nimi. 23 Nebo shlédla čeled Jozefova Bethel, kteréhožto města jméno prvé bylo Lůza. 24 Uzřevše pak ti špehéři muže vycházejícího z města, řekli jemu: Medle ukaž nám, kudy bychom mohli vjíti do města, a učinímeť milost. 25 Kterýžto ukázal jim, kudy by mohli vjíti do města; i vyhubili to město mečem, muže pak toho se vší čeledí jeho propustili. 26 I šel muž ten do země Hetejských, kdež vystavěl město, a nazval jméno jeho Lůza; to jest jméno jeho až do tohoto dne. 27 Manasses také nevyhnal obyvatelů Betsan a městeček jeho, ani Tanach a městeček jeho, ani obyvatelů Dor a Jibleam, a Mageddo a městeček jejich; i počal Kananejský svobodně bydliti v zemi té. 28 Když se pak zsilil Izrael, uvedl Kananejského pod plat, a maje jej vyhnati, nevyhnal. 29 Efraim také nevyhnal Kananejského bydlícího v Gázer, protož bydlil Kananejský u prostřed něho v Gázer. 30 Zabulon též nevyhnal obyvatelů Cetron, a obyvatelů Naalol, protož bydlil Kananejský u prostřed něho, a dával jemu plat. 31 Asser také nevyhnal obyvatelů Acho a obyvatelů Sidonu, ani Ahalab, ani Achzib, ani Helba, ani Afek, ani Rohob. 32 I bydlil Asser mezi Kananejskými obyvateli země té, nebo nevyhnal jich. 33 Též Neftalím nevyhnal obyvatelů Betsemes, ani obyvatelů Betanat, protož bydlil mezi Kananajeskými přebývajícími v zemi té; a však obyvatelé Betsemes a Betanat dávali jim plat. 34 Ssužovali pak Amorejští syny Dan na horách, tak že nedali jim scházeti do údolí. 35 Nebo počal Amorejský svobodně bydliti na hoře Heres, v Aialon a v Salbim, ale když se zsilila ruka čeledi Jozefovy, uvedeni jsou pod plat. 36 Pomezí pak Amorejského bylo od začátku hor Akrabim, od skály jejich i výše.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
Iuda bate pe canaaniți și fereziți
1 După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebatNum. 27:21. Cap. 20:18. pe Domnul și au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniților, ca să pornească lupta cu ei?" 2 Domnul a răspuns: „IudaGen. 49:8. să se suie; iată că am dat țara în mâinile lui." 3 Și Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în țara care mi-a căzut la sorți și să luptăm împotriva canaaniților și voi mergeVers. 17. și eu cu tine în țara care ți-a căzut la sorți." Și Simeon s-a dus cu el. 4 Iuda s-a suit și Domnul a dat pe canaaniți și pe fereziți în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec1 Sam. 11:8.. 5 Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui și au bătut pe canaaniți și fereziți. 6 Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit și l-au prins și i-au tăiat degetele cele mari de la mâini și de la picioare. 7 Adoni-Bezec a zis: „Șaptezeci de împărați, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplătește și mieLev. 24:19.1 Sam. 15:33.Iac. 2:13. cum am făcut." L-au dus la Ierusalim și a murit acolo. 8 FiiiIos. 15:63. lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului și l-au luat; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății. 9 FiiiIos. 10:36;11:21;15:13. lui Iuda s-au coborât apoi ca să bată pe canaaniți, care locuiau muntele, ținutul de miazăzi și câmpia. 10 Iuda a pornit împotriva canaaniților care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-ArbaIos. 14:15;15:13,14., și a bătut pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai. 11 De acoloIos. 15:15. a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 12 CalebIos. 15:16,17. a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul și-l va lua." 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel maiCap. 3:9. mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 14 CândIos. 15:18,19. a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborât de pe măgar; și Caleb i-a zis: „Ce vrei?" 15 Ea i-a răspuns: „Dă-mi un darGen. 33:11., căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi și izvoare de apă." Și Caleb i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 16 FiiiCap. 4:11,17.1 Sam. 15:6.1 Cron. 2:55.Ier. 35:2. Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din Cetatea FinicilorDeut. 34:3., împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de AradNum. 21:1. și s-au dusNum. 10:32. de s-au așezat între popor. 17 IudaVers. 3. a pornit cu fratele său Simeon și au bătut pe canaaniții care locuiau la Țefat; au nimicit cetatea cu desăvârșire și au numit-o HormaNum. 21:3.Ios. 19:4.(Nimicire). 18 Iuda a mai pus mâna pe GazaIos. 11:22. și pe ținutul ei, pe Ascalon și pe ținutul lui și pe Ecron și pe ținutul lui. 19 DomnulVers. 2.2 Împ. 18:7. a fost cu Iuda; și Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau careIos. 17:16,18. de fier. 20 Au datNum. 14:24.Deut. 1:36.Ios. 14:9,13;15:13,14. Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, și el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
Cruțarea canaaniților
21 FiiiIos. 15:63;18:28. lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiții care locuiau la Ierusalim, și iebusiții au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi. 22 Casa lui Iosif s-a suit și ea împotriva Betelului, și DomnulVers. 19. a fost cu ei. 23 Cei din casa lui Iosif au iscoditIos. 2:1;7:2. Cap. 18:2. Betelul, care mai înainte se chema LuzGen. 28:19.. 24 Străjerii au văzut pe un om ieșind din cetate și i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate și vom avea milăIos. 2:12,14. de tine." 25 El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui. 26 Omul acela s-a dus în țara hetiților; a zidit o cetate și i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi. 27 ManaseIos. 17:11,12,13. n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Șean și din satele dimprejurul lui, din Taanac și satele lui, din Dor și satele dimprejurul lui, din Ibleam și satele dimprejurul lui, din Meghido și satele dimprejurul lui, așa încât canaaniții au izbutit să rămână în țara aceasta. 28 Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniți la un bir, dar nu i-a izgonit. 29 EfraimIos. 16:10.1 Împ. 9:16. n-a izgonit pe canaaniții care locuiau la Ghezer și canaaniții au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. 30 Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din NahalolIos. 19:15., și canaaniții au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuși la un bir. 31 Nici AșerIos. 19:24-30. n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic și din Rehob, 32 și așerițiiPs. 106:34,35. au locuit în mijlocul canaaniților, locuitorii țării, căci nu i-au izgonit. 33 NeftaliIos. 19:38. n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Șemeș, nici pe locuitorii din Bet-Anat și a locuitVers. 32. în mijlocul canaaniților, locuitorii țării, dar locuitorii din Bet-Șemeș și din Bet-Anat au fost supuși la un birVers. 30.. 34 Amoriții au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan și nu i-au lăsat să se coboare în câmpie. 35 Amoriții au izbutit să rămână la Har-Heres, la AialonIos. 19:42. și la Șaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor și au fost supuși la un bir. 36 Ținutul amoriților se întindea de la suișulNum. 34:4.Ios. 15:3. Acrabim, de la Sela, și în sus.