Soudců 11

1 Jefte pak Galádský byl muž udatný a byl syn ženy nevěstky, z níž zplodil Galád řečeného Jefte. 2 Ale i manželka Galádova naplodila mu synů, a když dorostli synové manželky té, vyhnali Jefte. Nebo řekli jemu: Nebudeš děditi v domě otce našeho, nebo jsi postranní ženy syn. 3 Protož utekl Jefte od tváři bratří svých, a bydlil v zemi Tob; a sběhli se k Jefte lidé povaleči, a vycházeli s ním. 4 Stalo se pak po těch dnech, že bojovali Ammonitští proti Izraelským. 5 A když počali bojovati Ammonitští proti nim, odešli starší Galádští, aby zase přivedli Jefte z země Tob. 6 I řekli k Jefte: Poď a buď vůdce náš, abychom bojovali proti Ammonitským. 7 Odpověděl Jefte starším Galádským: Zdaliž jste vy mne neměli v nenávisti, a nevyhnali jste mne z domu otce mého? Pročež tedy nyní přišli jste ke mně, když ssouženi jste? 8 I řekli starší Galádští k Jefte: Proto jsme se nyní navrátili k tobě, abys šel s námi a bojoval proti Ammonitským, a byl nám všechněm obyvatelům Galádským za vůdce. 9 Tedy odpověděl Jefte starším Galádským: Poněvadž mne zase uvodíte, abych bojoval proti Ammonitským, když by mi je dal Hospodin v moc, budu-li vám za vůdce? 10 I řekli starší Galádští k Jefte: Hospodin bude svědkem mezi námi, jestliže neučiníme vedlé slova tvého. 11 A tak šel Jefte s staršími Galádskými, a představil jej sobě lid za vůdci a kníže, a mluvil Jefte všecka slova svá před Hospodinem v Masfa. 12 Potom poslal Jefte posly k králi Ammonitskému s tímto poručením: Co máš ke mně, že jsi vytáhl na mne, abys bojoval proti zemi mé? 13 I odpověděl král Ammonitský poslům Jefte: Že vzal Izrael zemi mou, když vyšel z Egypta, od Arnon až k Jaboku a až k Jordánu; protož nyní vrať mi ji pokojně. 14 Opět pak poslal Jefte posly k králi Ammonitskému, 15 A řekl jemu: Takto praví Jefte: Nevzalť Izrael země Moábské, ani země synů Ammonových. 16 Ale když vyšli z Egypta, šel Izrael přes poušť až k moři Rudému, a přišel do Kádes. 17 Odkudž poslal Izrael posly k králi Edomskému, řka: Prosím, nechť projdu skrze zemi tvou. A nechtěl ho slyšeti král Edomský. Poslal také k králi Moábskému, a nechtěl povoliti. A tak zůstal Izrael v Kádes. 18 Potom když šel přes poušť, obcházel zemi Edomskou a zemi Moábskou, a přišed od východu slunce zemi Moábské, položil se před Arnon, a nevešli na pomezí Moábské; nebo Arnon jest meze Moábských. 19 Protož poslal Izrael posly k Seonovi králi Amorejskému, to jest, k králi Ezebon, a řekl jemu Izrael: Prosím, nechť projdu skrze zemi tvou až k místu svému. 20 Ale Seon nedověřoval Izraelovi, aby přejíti měl pomezí jeho. Protož shromáždil Seon všecken lid svůj, a položili se v Jasa, a bojoval proti Izraelovi. 21 I dal Hospodin Bůh Izraelský Seona i všecken lid jeho v ruku Izraelských, a porazili je. I opanoval dědičně Izrael všecku zemi Amorejského, té země obyvatele. 22 A tak opanovali všecko pomezí Amorejského od Arnon až k Jaboku a od pouště až k Jordánu. 23 Když tedy Hospodin Bůh Izraelský vyhladil Amorejského od tváři lidu svého Izraelského, proč ty chceš panovati nad ním? 24 Zdaliž tím, což tobě dal Chámos bůh tvůj k vládařství, vládnouti nemáš? Takž, kterékoli vyhladil Hospodin Bůh náš od tváři naší, jejich dědictvím my vládneme. 25 K tomu pak, zdali jsi ty čím lepší Baláka syna Seforova, krále Moábského? Zdali se kdy vadil s Izraelem? Zdali kdy bojoval proti nim? 26 Ješto již bydlí Izrael v Ezebon a ve vsech jeho, i v Aroer, a ve vsech jeho, i ve všech městech, kteráž jsou při pomezí Arnon, za tři sta let. Proč jste jí neodjali v tak dlouhém času? 27 Protož ne já provinil jsem proti tobě, ale ty mně zle činíš, bojuje proti mně. Nechť soudí Hospodin soudce dnes mezi syny Izraelskými a mezi syny Ammonovými. 28 Král pak Ammonitský neuposlechl slov Jefte, kteráž vzkázal jemu. 29 V tom nadšen byl Jefte duchem Hospodinovým, i táhl skrze Galád a Manasse, prošel i Masfa v Galád, a z Masfy v Galád táhl proti Ammonitským. 30 (Učinil pak Jefte slib Hospodinu, a řekl: Jestliže jistotně dáš mi Ammonitské v ruku mou: 31 I stane se, že což by koli vyšlo ze dveří domu mého mně vstříc, když se vrátím v pokoji od Ammonitských, bude Hospodinovo, abych to obětoval v obět zápalnou.) 32 Přitáhl tedy Jefte na Ammonitské, aby bojoval proti nim, a dal je Hospodin v ruku jeho. 33 I pobil je od Aroer, až kudy se jde do Mennit, dvadceti měst, a až do Abel vinic porážkou velikou velmi; a sníženi jsou Ammonitští před syny Izraelskými. 34 Když se pak navracoval Jefte do Masfa k domu svému, aj, dcera jeho vyšla jemu vstříc s bubny a s houfem plésajících; kterouž měl toliko jedinou, aniž měl kterého syna aneb jiné dcery. 35 Stalo se pak, že když uzřel ji, roztrhl roucha svá a řekl: Ach, dcero má, velices mne ponížila; nebo jsi z těch, jenž mne kormoutí, poněvadž jsem tak řekl Hospodinu, aniž budu moci odvolati toho. 36 Jemuž ona odpověděla: Můj otče, jestliže jsi tak řekl Hospodinu, učiň mi podlé toho, jakžs mluvil; kdyžť jen dal Hospodin pomstu nad nepřátely tvými, Ammonitskými. 37 Řekla také otci svému: Nechť toliko toto obdržím: Odpusť mne na dva měsíce, ať jdu a vejdu na hory a opláči panenství svého, já i družičky mé. 38 Kterýž řekl: Jdi. I propustil ji na dva měsíce. Odešla tedy ona i družičky její, a plakala panenství svého na horách. 39 A při dokonání dvou měsíců navrátila se k otci svému, a vykonal při ní slib svůj, kterýž byl učinil. Ona pak nepoznala muže. I byl ten obyčej v Izraeli, 40 Že každého roku scházívaly se dcery Izraelské, aby plakaly nad dcerou Jefte Galádského za čtyři dni v roce.

Iefta, judecător în Israel

1 Iefta*Evr. 11:32., Galaaditul, era un om viteaz*Cap. 6:12.2 Împ. 5:1.. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. 2 Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei." 3 Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni*Cap. 9:4.1 Sam. 22:2. fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el. 4 După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. 5 Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din țara Tob. 6 Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră și să batem pe fiii lui Amon." 7 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urât*Gen. 26:27. voi și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum, când sunteți în strâmtorare?" 8 Bătrânii*Cap. 10:18. Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem*Luca 17:4. la tine acum ca să mergi cu noi, să bați pe fiii lui Amon și să fii căpetenia*Cap. 10:18. noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului." 9 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?" 10 Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul*Ier. 42:5. să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui." 11 Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie*Vers. 8., și Iefta a spus din nou înaintea*Cap. 10:17;20:1.1 Sam. 10:17;11:15. Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrângerea amoniților

12 Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?" 13 Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că*Num. 21:24-26. Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc*Gen. 32:22. și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie." 14 Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon 15 ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: ‘Israel*Deut. 2:9,19. n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon. 16 Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers*Num. 14:25.Deut. 1:40.Ios. 5:6. în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades*Num. 13:26;20:1.Deut. 1:46.. 17 Atunci, Israel a trimis*Num. 20:14. soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin țara ta.» Dar*Num. 20:18,21. împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la*Num. 20:1. Cades. 18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit*Num. 21:4.Deut. 2:1-8. țara Edomului și țara Moabului și a venit*Num. 21:11. la răsăritul țării Moabului; au tăbărât*Num. 21:13;22:36. dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19 Israel a trimis*Num. 21:21.Deut. 2:26. soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin*Num. 21:22.Deut. 2:27. țara ta până la locul spre care mergem.» 20 Dar Sihon*Num. 21:23.Deut. 2:32. n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. 21 Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut*Num. 21:24,25.Deut. 2:33,34.. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta. 22 Au pus mâna pe tot ținutul amoriților*Deut. 2:36., de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23 Și acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești țara? 24 Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș*Num. 21:29.1 Împ. 11:7.Ier. 48:7., nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul*Deut. 9:4,5;18:12.Ios. 3:10. Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? 25 Ești tu mai bun decât Balac*Num. 22:2.Ios. 24:9., fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon*Num. 21:25. și în satele din jurul lui, la Aroer*Deut. 2:36. și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta? 27 Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece*Gen. 18:25. lucrul acesta. El să fie astăzi judecător*Gen. 16:5;31:53.1 Sam. 24:12,15. între fiii lui Israel și fiii lui Amon.’" 28 Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Fiica lui Iefta

29 Duhul*Cap. 3:10. Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta a făcut o juruință*Gen. 28:20.1 Sam. 1:11. Domnului și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31 oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va*Lev. 27:2,3.1 Sam. 1:11,28;2:18. fi închinat Domnului și-l voi*Ps. 66:13.Lev. 27:11,12. aduce ca ardere-de-tot." 32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon și Domnul i-a dat în mâinile lui. 33 Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre*Ezec. 27:17. Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. 34 Iefta s-a întors acasă la Mițpa*Cap. 10:17;11:11.. Și iată că fiică-sa*Exod 15:20.1 Sam. 18:6.Ps. 68:25.Ier. 31:4. i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. 35 Cum a văzut-o, el și-a rupt*Gen. 37:29,34. hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o*Ecl. 5:2. juruință Domnului și n-o pot*Num. 30:2.Ps. 15:4.Ecl. 5:4,5. întoarce." 36 Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi*Num. 30:2. potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când*2 Sam. 18:19,31. Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon." 37 Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele." 38 El a răspuns: „Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți. 39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei și el a împlinit*Vers. 31.1 Sam. 1:22,24;2:18. cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40 că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.