Nehemjáš 9

1 Potom dvadcátého čtvrtého dne téhož měsíce shromáždili se synové Izraelští, a postíce se v žíních, posypali se prstí, 2 (Oddělilo se pak bylo símě Izraelské ode všech cizozemců), a stojíce, vyznávali hříchy své i nepravosti otců svých. 3 I stáli na místech svých, a čtli v knize zákona Hospodina Boha svého čtyřikrát za den, a čtyřikrát vyznávali a klaněli se Hospodinu Bohu svému. 4 Za tím vystoupivše na výstupek Levítský Jesua a Báni, Kadmiel, Sebaniáš, Bunni, Serebiáš, Báni a Chenani, volali hlasem velikým k Hospodinu Bohu svému. 5 A řekli Levítové ti, Jesua, Kadmiel, Báni, Chasabniáš, Serebiáš, Hodiáš, Sebaniáš a Petachiáš: Vstaňte, dobrořečte Hospodinu Bohu svému, od věků až na věky, a ať dobrořečí slavnému jménu jeho, a vyššímu nad každé dobrořečení i chválu. 6 Ty jsi, Hospodine, sám ten jediný, ty jsi učinil nebesa, nebesa nebes i všecko vojsko jejich, zemi i všecko, což jest na ní, moře i všecko, což jest v nich, obživuješ také všecko, ano i vojska nebeská před tebou se sklánějí. 7 Ty jsi, Hospodine, Bůh ten, kterýž jsi vyvolil Abrama, a vyvedl jej z Ur Kaldejských, a dal jsi jemu jméno Abraham. 8 A nalezl jsi srdce jeho věrné před sebou, a učinil jsi s ním smlouvu, že dáš zemi Kananejského, Hetejského, Amorejského, Ferezejského, Jebuzejského a Gergezejského, že dáš ji semeni jeho, a naplnils slova svá, nebo spravedlivý jsi ty. 9 Popatřil jsi zajisté na trápení otců našich v Egyptě, a křik jejich vyslyšel jsi při moři Rudém. 10 A ukazovals znamení a zázraky na Faraonovi i na všech služebnících jeho, i na všem lidu země jeho; nebo věděl jsi, že jsou pýchu provodili nad nimi. Èímž jsi dobyl sobě jména, jakž se to podnes vidí. 11 Nadto i moře jsi před nimi rozdělil, tak že přešli prostředkem moře po suše, a ty, jenž je stihali, uvrhl jsi do hlubin, jako kámen do vody veliké. 12 A sloupem oblakovým vodils je ve dne, a sloupem ohnivým v noci, osvěcuje jim cestu, kudy by jíti měli. 13 Potom jsi sstoupil na horu Sinai, a mluvil jsi s nimi s nebe, a vydal jsi jim soudy přímé a zákony pravé, ustanovení a přikázaní dobrá. 14 Též i sobotu svou svatou známu jsi jim učinil, a přikázaní, ustanovení i zákon vydals jim skrze Mojžíše, služebníka svého. 15 Také i chléb s nebe dal jsi jim v hladu jejich, a vodu z skály vyvedl jsi jim v žízni jejich, a rozkázal jsi jim, aby šli a dědičně vládli zemí, kterouž jsi zdvihna ruku svou, přisáhl dáti jim. 16 Oni pak a otcové naši pyšně sobě počínali, a zatvrdivše šíji svou, neposlouchali přikázaní tvých. 17 Nýbrž hned nechtěli slyšeti, aniž se rozpomenuli na divné činy tvé, kteréž jsi působil při nich, a zatvrdivše šíji svou, ustavovali sobě vůdce, chtíce se navrátiti k porobení svému z zarputilosti své. Ty však, Bože, snadný k odpuštění, milostivý a lítostivý, dlouho shovívající a hojný v milosrdenství, neopustils jich. 18 Ano i tehdáž, když sobě udělali tele slité a řekli: Tito jsou bohové tvoji, kteříž tě vyvedli z Egypta, a dopustili se velikého rouhání. 19 Ty však pro svá mnohá slitování neopustil jsi jich na poušti. Sloup oblakový neodcházel od nich ve dne, veda je po cestě, ani sloup ohnivý v noci, osvěcuje je a cestu, po níž jíti měli. 20 Nadto Ducha svého dobrého dal jsi k vyučování jich, manny své také neodjals od úst jejich, a vodu dal jsi jim v žízni jejich. 21 A tak za čtyřidceti let krmil jsi je na poušti. V ničemž nedostatku neměli, oděv jejich nezvetšel, a nohy jejich se neodhnetly. 22 Potom dal jsi jim království a národy, kteréž jsi rozehnal do koutů, tak že dědičně obdrželi zemi Seonovu, a zemi krále Ezebon, i zemi Oga krále Bázan. 23 Syny pak jejich rozmnožil jsi jako hvězdy nebeské, a uvedl jsi je do země, o kteréž jsi byl řekl otcům jejich, že do ní vejdou, aby jí vládli. 24 Nebo všedše synové, dědičně obdrželi zemi tu, když jsi snížil před nimi obyvatele té země Kananejské, a dals je v ruku jejich, i krále jejich, i národy té země, aby s nimi nakládali podlé vůle své. 25 A tak vzali města hrazená i pole úrodná, a dědičně ujali domy plné všeho dobrého, studnice vykopané, vinice a olivoví, i stromoví ovoce nesoucí velmi mnohé. I jedli, a nasyceni jsouce, vytyli, a v dobrodiní tvém hojném rozkoší oplývali. 26 Když pak popouzejíce tě, zprotivili se tobě, zavrhše zákon tvůj za hřbet svůj, a proroky tvé zmordovali, kteříž jim osvědčovali, aby je obrátili k tobě, a dopouštěli se velikého rouhání, 27 Dával jsi je v ruku nepřátel jejich, kteříž je ssužovali. A když v čas ssoužení svého volali k tobě, tys je s nebe vyslýchal, a podlé mnohých slitování svých dával jsi jim vysvoboditele, kteříž je vysvobozovali z ruky nepřátel jejich. 28 Mezitím, jakž jen oddechnutí měli, zase znovu činili zlé před tebou, a protož pouštěl jsi je v ruku nepřátel jejich, aby panovali nad nimi. Když se pak opět obrátili, a křičeli k tobě, tys je s nebe vyslýchal a vysvobozoval podlé slitování svých po mnohé časy. 29 A napomínals jich, abys je obrátil k zákonu svému, ale oni pyšně sobě počínali, a neposlouchali přikázaní tvých, a proti soudům tvým hřešili, v nichžto, činil-li by je člověk, byl by živ. Nýbrž plece svého uchylujíce, šíji svou zatvrzovali, a neposlouchali. 30 A však shovíval jsi jim po mnohá léta, osvědčuje jim duchem svým skrze proroky své, a když neposlouchali, dal jsi je v ruku národům zemí. 31 Ale pro slitování svá mnohá nedals jim do konce zahynouti, aniž jsi jich opustil, proto že jsi Bůh milostivý a lítostivý. 32 Nyní tedy, ó Bože náš, silný, veliký, mocný a hrozný, kterýž ostříháš smlouvy a milosrdenství, nechť to není u tebe za málo, že ty všecky těžkosti na nás přišly, na krále naše, knížata naše, kněží naše, proroky naše i na otce naše, a na všecken lid tvůj, hned ode dnů králů Assyrských, až do tohoto dne, 33 Ačkoli ty jsi spravedlivý ve všech těch věcech, kteréž přišly na nás. Nebo jsi spravedlivě to učinil, ale my jsme bezbožně činili. 34 I králové naši, knížata naše, kněží naši i otcové naši neplnili zákona tvého, aniž šetřili přikázaní tvých a svědectví tvých, jimiž se jim osvědčoval. 35 Nebo oni v království svém a v dobrodiní tvém hojném, kteréž jsi jim ukazoval, a v zemi široké a úrodné, kterouž jsi jim dal, nesloužili tobě, aniž se odvrátili od činů svých zlých. 36 Aj, my jsme dnes manové, a to v zemi, kterouž jsi dal otcům našim, aby jedli ovoce její a dobré věci její, aj, jsme v ní manové. 37 Jižť úrody své vydává v hojnosti králům, kteréž jsi postavil nad námi pro hříchy naše, a oniť i nad těly našimi se potřásají, i nad hovady našimi podlé vůle své, tak že jsme u veliké úzkosti. 38 Se vším však tím činíme smlouvu nepohnutelnou, i zapisujeme, kteréž potvrzují knížata naše, Levítové naši, i kněží naši.

Postul și mărturisirea păcatelor

1 În a douăzeci și patra zi a*Cap. 8:2. aceleiași luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci*Ios. 7:6.1 Sam. 4:12.2 Sam. 1:2.Iov 2:12. și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. 2 Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se*Ezra 10:11. Cap. 13:3,30. de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. 3 După ce au stat jos, au citit*Cap. 8:7,8. în cartea Legii Domnului Dumnezeului lor a patra parte din zi, și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului Dumnezeului lor. 4 Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au suit pe scaunul leviților și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor. 5 Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:

„Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie!

Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit*1 Cron. 29:13., care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! 6 Tu, Doamne, numai*2 Împ. 19:15,19.Ps. 86:10.Is. 37:16,20. Tu ai făcut*Gen. 1:1.Exod 20:11.Apoc. 14:7. cerurile, cerurile*Deut. 10:14.1 Împ. 8:27. cerurilor și toată*Gen. 2:1. oștirea lor și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai*Ps. 36:6. viață tuturor acestor lucruri și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. 7 Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram*Gen. 11:31;12:1., l-ai scos din Ur, din Haldeea, și i-ai pus numele Avraam*Gen. 17:5.. 8 Tu ai găsit inima lui credincioasă*Gen. 15:6. înaintea Ta, ai făcut legământ*Gen. 12:7;15:18;17:7,8. cu el și ai făgăduit că vei da seminței lui țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, iebusiților și ghirgasiților și Ți-ai ținut*Ios. 23:14. cuvântul, căci ești drept. 9 Tu ai văzut*Exod 2:25;3:7. necazul părinților noștri în Egipt și le-ai auzit*Exod 14:10. strigătele la Marea Roșie. 10 Ai făcut*Exod 7—10;12; 14 (subtitluri). semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că știai cu câtă îngâmfare*Exod 18:11. se purtaseră față de părinții noștri și Ți-ai arătat*Exod 9:16.Is. 63:12,14.Ier. 32:20.Dan. 9:15. slava Ta, cum se vede astăzi. 11 Ai despărțit*Exod 14:21,22,27,28.Ps. 78:13. marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbușit în adânc, ca o piatră*Exod 15:5,10. în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. 12 I-ai călăuzit*Exod 13:21. ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. 13 Te-ai coborât*Exod 19:20;20:1. pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte*Ps. 19:8,9.Rom. 7:12., legi adevărate, învățături și orânduiri minunate. 14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul*Gen. 2:3.Exod 20:8,11. Tău cel sfânt și le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învățături și o lege. 15 Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine*Exod 16:14,15.Ioan 6:31. când le era foame și ai scos apă*Exod 17:6.Num. 20:9. din stâncă atunci când le era sete. Și le-ai spus să intre*Deut. 1:8. în stăpânirea țării pe care juraseși că le-o vei da. 16 Dar părinții noștri*Vers. 29.Ps. 106:6. s-au îngâmfat și și-au înțepenit*Deut. 31:27.2 Împ. 17:14.2 Cron. 30:8.Ier. 19:15. grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17 n-au vrut să asculte și au dat uitării*Ps. 78:11,42,43. minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie*Num. 14:4. ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător*Exod 34:6.Num. 14:18.Ps. 86:5,15.Ioel 2:13. și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit 18 nici chiar atunci când*Exod 32:4. și-au făcut un vițel turnat și au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ și s-au dedat la mari ocări față de Tine. 19 În îndurarea*Vers. 27.Ps. 106:45. Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie și stâlpul*Exod 13:21,22.Num. 14:14.1 Cor. 10:1. de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. 20 Le-ai dat Duhul Tău*Num. 11:17.Is. 63:11. cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana*Exod 16:15.Ios. 5:12. Ta de la gura lor și le-ai dat apă*Exod 17:6. să-și potolească setea. 21 Patruzeci*Deut. 2:7. de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele*Deut. 8:4;29:5. nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. 22 Le-ai dat în mână împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpânit țara lui Sihon*Num. 21:21., împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. 23 Le-ai înmulțit*Gen. 22:17. fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara despre care spuseseși părinților lor că au s-o ia în stăpânire. 24 Și fiii lor au intrat*Ios. 1:2. și au luat țara în*Ps. 44:2,3. stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. 25 Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare*Vers. 35.Num. 13:27.Deut. 8:7,8.Ezec. 20:6.; au stăpânit case*Deut. 6:11. pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat*Deut. 32:15. și au trăit în desfătări, prin bunătatea*Osea 3:5. Ta cea mare. 26 Totuși ei s-au răsculat*Jud. 2:11,12.Ezec. 20:21. și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea*1 Împ. 14:9.Ps. 50:17. Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii*1 Împ. 18:4;19:10.2 Cron. 24:20,21.Mat. 23:37.Fapte 7:52. Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, și s-au dedat la mari ocări față de Tine. 27 Atunci*Jud. 2:14;3:8. i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor*Ps. 106:41,42;106:44. și, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori*Jud. 2:18;3:9. care i-au scăpat din mâinile vrăjmașilor lor. 28 Când au avut odihnă, au început iarăși să facă rău*Jud. 3:11,12,30;4:1;5:31;6:1. înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor și, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe*Ps. 106:43. ori. 29 I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea*Vers. 16. lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce*Lev. 18:5.Ezec. 20:11.Rom. 10:5.Gal. 3:12. le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul și n-au ascultat. 30 I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări*2 Împ. 17:13.2 Cron. 36:15.Ier. 7:25;25:4. prin Duhul Tău, prin proroci*Fapte 7:51.1 Pet. 1:11.2 Pet. 1:21., și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile*Is. 5:5;42:24. unor popoare străine. 31 Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit*Ier. 4:27;5:10,18. și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv*Vers. 17. și îndurător. 32 Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic*Exod 34:6,7. Cap. 1:5. și înfricoșat, Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea*2 Împ. 17:3. împăraților Asiriei până în ziua de azi. 33 Tu*Ps. 119:137.Dan. 9:14. ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut*Ps. 106:6.Dan. 9:5,6,8. rău. 34 Împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și părinții noștri n-au păzit Legea și n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înștiințărilor pe care li le dădeai. 35 Când erau stăpâni, în mijlocul multelor*Deut. 28:47. binefaceri pe care li le dădeai, în țara*Vers. 25. întinsă și roditoare pe care le-o dăduseși, nu Ți-au slujit și nu s-au abătut de la faptele lor rele. 36 Și astăzi, iată-ne robi*Deut. 28:48.Ezra 9:9.! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri pentru ca să se bucure de roadele și de bunurile lui! 37 El își înmulțește*Deut. 28:33,51. roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc*Deut. 28:48. după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!"

Înnoirea legământului

38 Pentru toate acestea, noi am încheiat*2 Împ. 23:3.2 Cron. 29:10;34:31.Ezra 10:3. Cap. 10:29. un legământ, pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea*Cap. 10:1. pe el.