Nehemjáš 5

1 Byl pak pokřik veliký lidu i žen jejich na bratří jich Židy. 2 Nebo někteří pravili: Synů a dcer máme tak mnoho, že za ně obilé jednáme, abychom jísti a živi býti mohli. 3 Jiní opět pravili: Pole svá i vinice své, a domy své zzastavovati musíme, abychom obilé jednati mohli v hladu tomto. 4 Jiní ještě pravili: Musíme vypůjčiti peněz, abychom dali plat králi, na svá pole i vinice své, 5 Ješto aj, jakož tělo bratří našich, tak těla naše, jakož synové jejich, tak i synové naši. A však my musíme podrobovati syny své a dcery své v službu, a některé již ze dcer našich podrobeny jsou, a nemůžeme s nic býti, poněvadž pole naše a vinice naše drží jiní. 6 Protož rozhněval jsem se velmi, když jsem slyšel křik jejich a slova taková. 7 I uložil jsem v srdci svém, abych domlouval přednějším a knížatům, řka jim: Vy jste ti, jenž obtěžujete jeden každý bratra svého. I svolal jsem proti nim shromáždění veliké. 8 A řekl jsem jim: My vyplacujeme bratří své Židy, kteříž prodáni byli pohanům, podlé možnosti naší. Což vy zase prodávati máte bratří vaše, anobrž což je sobě prodávati budete? Kteřížto umlkli a nenalezli odpovědi. 9 Řekl jsem dále: Není to dobře, což děláte. Zdali v bázni Boha našeho nemáte choditi raději než v pohanění pohanů, nepřátel našich? 10 I já také s bratřími svými a s služebníky svými mohl bych bráti od nich peníze aneb obilé, a však odpusťme jim medle ten dluh. 11 Navraťte jim, prosím, ještě dnes pole jejich, vinice jejich, zahrady olivové jejich i domy jejich, i ten stý díl peněz, obilé, vína i oleje, kterýž od nich béřete. 12 Odpověděli: Navrátíme, aniž čeho od nich vyhledávati budeme; tak učiníme, jakž ty pravíš. Tedy svolav kněží, zavázal jsem je přísahou, aby tak učinili. 13 Vytřásl jsem také podolek svůj, a řekl jsem: Tak vytřes Bůh každého muže, kdož by nenaplnil slova tohoto, z domu jeho, z úsilí jeho, a tak buď vytřesený a prázdný. I řeklo všecko shromáždění: Amen, a chválili Hospodina. I učinil lid tak. 14 Anobrž také ode dne, v němž jsem postaven, abych byl vývodou jejich v zemi Judské, od léta dvadcátého až do léta třidcátého druhého Artaxerxa krále, za dvanácte let, ani já ani bratří moji pokrmu knížecího jsme nejedli, 15 Ješto vývodové prvnější, kteříž byli přede mnou, obtěžovali lid, berouce od nich chléb a víno mimo čtyřidceti lotů stříbra. Nadto i služebníci jejich ssužovali lid, čehož jsem já nečinil, boje se Boha. 16 Alebrž také i při opravování zdi pracoval jsem, aniž jsme skupovali rolí, ano i všickni služebníci moji byli tu shromážděni k dílu. 17 Přesto Židé a knížat půl druhého sta osob, a kteříž přicházeli k nám z národů okolních, jídali u stolu mého. 18 Pročež strojívalo se toho na každý den jeden vůl, šest ovec výborných, též i ptáci byli mi strojeni, a v jednom z desíti dnů všelijakého vína dávalo se dosti. Však s tím se vším pokrmu knížecího nežádal jsem, nebo těžká poroba vzložena byla na lid ten. 19 Budiž pamětliv na mne, Bože můj, k dobrému, což jsem pak koli činil při lidu tomto.

Plângerile poporului

1 Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri*Is. 5:7. împotriva fraților*Lev. 25:35-37.Deut. 15:7. lor iudei. 2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim." 3 Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei." 4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului. 5 Și totuși carnea*Is. 58:7. noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie*Exod 21:7.Lev. 25:39. pe fiii noștri și pe fetele noastre și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora." 6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea. 7 Am hotărât să mustru pe cei mari și pe dregători și le-am zis: „Ce, voi împrumutați cu*Exod 22:25.Lev. 25:36.Ezec. 22:12. camătă fraților voștri?" Și am strâns în jurul meu o mare mulțime 8 și le-am zis: „Noi am răscumpărat*Lev. 25:48., după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?" Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. 9 Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica*Lev. 25:36. Dumnezeului nostru, ca*2 Sam. 12:14.Rom. 2:24.1 Pet. 2:12. să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă? 10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! 11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care l-ați cerut de la ei ca dobândă." 12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis." Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure*Ezra 10:5.Ier. 34:8,9. că își vor ține cuvântul. 13 Și mi-am*Mat. 10:14.Fapte 13:51;18:6. scuturat mantaua zicând: „Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvântul și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!" Toată adunarea a zis: „Amin!" Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a*2 Împ. 23:3. ținut de cuvânt.

Neemia, ca dregător

14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea*Cap. 13:6. an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite*1 Cor. 9:4,15. dregătorului. 15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu*2 Cor. 11:9;12:13. n-am făcut așa din frică*Vers. 9. de Dumnezeu. 16 Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau la lucru. 17 Aveam la masă*2 Sam. 9:7.1 Împ. 18:19. o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. 18 Mi se pregăteau*1 Împ. 4:22. în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut*Vers. 14,15. veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. 19 Adu-Ți*Cap. 13:22. aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!