Jakubův 2

1 Bratří moji, nepřipojujtež přijímání osob k víře slavného Pána našeho Jezukrista. 2 Nebo kdyby přišel do shromáždění vašeho muž, maje prsten zlatý, v drahém rouše, a všel by také i chudý v chaterném oděvu, 3 A popatřili byste k tomu, jenž drahé roucho má, a řekli byste jemu: Ty sedni tuto pěkně; chudému pak řekli byste: Ty stůj tamto, aneb sedni tuto, pod podnoží noh mých; 4 Zdaliž jste již neučinili rozdílu mezi sebou a učiněni jste rozeznavatelé v myšleních zlých? 5 Slyšte, bratří moji milí, zdaliž Bůh nevyvolil chudých na tomto světě, aby bohatí byli u víře a dědicové království, kteréž zaslíbil těm, jenž jej milují? 6 Ale vy jste neuctili chudého. Zdaliž ne ti, jenž bohatí jsou, mocí utiskují vás, a oniť vás i k soudům přivozují? 7 Zdali oni nerouhají se tomu slavnému jménu, kteréž vzýváno jest nad vámi? 8 Jestliže pak plníte Zákon královský podle Písem: Milovati budeš bližního svého, jako sebe samého, dobře činíte. 9 Pakli osoby přijímáte, hřešíte, a Zákon vás tresce jako přestupníky. 10 Nebo kdo by koli celého Zákona ostříhal, přestoupil by pak v jediném, učiněn jest všemi vinen. 11 Ten zajisté, kterýž řekl: Nesesmilníš, takéť jest řekl: Nezabiješ. Pakli bys nesesmilnil, ale zabil bys, učiněn jsi přestupníkem Zákona. 12 Tak mluvte a tak čiňte, jakožto ti, kteříž podle zákona svobody souzeni býti máte. 13 Nebo odsouzení bez milosrdenství stane se tomu, kdož nečiní milosrdenství, ale chlubíť se milosrdenstvím proti odsudku. 14 Co prospěje, bratří moji, praví-li se kdo víru míti, a nemá-li skutků? Zdaliž jej ta víra může spasiti? 15 A kdyby bratr neb sestra neodění byli, a opuštění z strany každodenního pokrmu, 16 Řekl by pak jim někdo z vás: Jděte v pokoji a zhřejte se, a najezte se, avšak nedali byste jim potřeby tělesné, což to platno bude? 17 Takž i víra, nemá-li skutků, mrtváť jest sama v sobě. 18 Ale dí někdo: Ty víru máš, a já mám skutky. Ukažiž ty mi víru svou z skutků svých, a jáť tobě ukáži víru svou z skutků svých. 19 Ty věříš, že jest jeden Bůh. Dobře činíš. I ďáblovéť tomu věří, avšak třesou se. 20 Ale chceš-liž věděti, ó člověče marný, že víra bez skutků jest mrtvá? 21 Abraham otec náš zdali ne z skutků ospravedlněn jest, obětovav syna svého Izáka na oltář? 22 Vidíš-li, že víra napomáhala skutkům jeho a z skutků víra dokonalá byla? 23 A tak naplněno jest Písmo, řkoucí: I uvěřil Abraham Bohu, a počteno jest jemu to za spravedlnost, a přítelem Božím nazván jest. 24 Vidíte-liž tedy, že z skutků ospravedlněn bývá člověk a ne z víry toliko? 25 Též podobně i Raab nevěstka zdali ne z skutků ospravedlněna jest, přijavši posly a jinou cestou pryč je vypustivši? 26 Nebo jakož tělo bez duše jest mrtvé, takť i víra bez skutků jest mrtvá.

1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând*1 Cor. 2:8. la fața omului*Lev. 19:15.Deut. 1:17;16:19.Prov. 24:23;28:21.Mat. 22:16. Vers. 9.Iuda 16.. 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost 3 și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!" și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!" sau: „Șezi jos la picioarele mele!", 4 nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a*Ioan 7:48.1 Cor. 1:26,28. ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați*Luca 12:21.1 Tim. 6:18.Apoc. 2:9. în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care*Exod 20:6.1 Sam. 2:30.Prov. 8:17.Mat. 5:3.Luca 6:20;12:32.1 Cor. 2:9.2 Tim. 4:8. Cap. 1:12. a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Și voi*1 Cor. 11:22. înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă*Fapte 13:50;17:6;18:12. Cap. 5:6. târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? 8 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să*Lev. 19:18.Mat. 22:39.Rom. 13:8,9.Gal. 5:14;6:2. iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", bine faceți. 9 Dar, dacă aveți*Vers. 1. în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege. 10 Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face*Deut. 27:26.Mat. 5:19.Gal. 3:10. vinovat de toate. 11 Căci Cel ce a zis: „Să*Exod 20:13,14. nu preacurvești" a zis și: „Să nu ucizi." Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege*Cap. 1:25. a slobozeniei: 13 căci judecata*Iov 22:6.Prov. 21:13.Mat. 6:15;18:35;25:41,42. este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila*Ioan 4:17,18. biruiește judecata. 14 Frații mei, ce-i*Mat. 7:26. Cap. 1:23. folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? 15 Dacă*Iov 31:19,20.Luca 3:11. un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele 16 și unul dintre voi le*1 Ioan 3:18. zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!" fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17 Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele." Arată-mi credința ta fără fapte și*Cap. 3:13. eu îți voi arăta credința mea din faptele mele. 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și*Mat. 8:29.Marcu 1:24;5:7.Luca 4:34.Fapte 16:17;19:15. dracii cred… și se înfioară! 20 Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când*Gen. 22:9,12. a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că*Evr. 11:12. credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a*Gen. 15:6.Rom. 4:3.Gal. 3:6. crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire" și el a fost numit „prietenul*2 Cron. 20:7.Is. 41:8. lui Dumnezeu". 24 Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa, curva Rahav*Ios. 2:1.Evr. 11:31. n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.