Jakubův 1

1 Jakub, Boží a Pána Jezukrista služebník, dvanácteru pokolení rozptýlenému pozdravení vzkazuje. 2 Za největší radost mějte, bratří moji, kdyžkoli pokušeními obkličováni býváte rozličnými, 3 Vědouce, že zkušení víry vaší působí trpělivost. 4 Trpělivost pak ať má dokonalý skutek, abyste byli dokonalí a celí, v ničemž nemajíce nedostatku. 5 Jestliže pak komu z vás nedostává se moudrosti, žádejž jí od Boha, kterýž všechněm dává ochotně a neomlouvá; i budeť jemu dána. 6 Žádejž pak důvěrně, nic nepochybuje. Nebo kdož pochybuje, podoben jest vlnám mořským, kteréž vítr sem i tam žene, a jimi zmítá. 7 Nedomnívej se zajisté člověk ten, by co vzíti měl ode Pána, 8 Jakožto muž dvojí mysli a neustavičný ve všech cestách svých. 9 Chlubiž se pak bratr ponížený v povýšení svém, 10 A bohatý v ponížení se; nebo jako květ byliny pomine. 11 Nebo jakož slunce vzešlé s horkostí usušilo bylinu, a květ její spadl, i ušlechtilost postavy jeho zhynula, takť i bohatý v svých cestách usvadne. 12 Ale blahoslavený muž, kterýž snáší pokušení, nebo když bude zkušen, vezme korunu života, kterouž zaslíbil Pán těm, jenž ho milují. 13 Žádný, když bývá pokoušín, neříkej, že by od Boha pokoušín byl; neboť Bůh nemůže pokoušín býti ve zlém, aniž on koho pokouší. 14 Ale jeden každý pokoušín bývá, od svých vlastních žádostí jsa zachvacován a oklamáván. 15 Potom žádost když počne, porodí hřích, hřích pak vykonaný zplozuje smrt. 16 Nebluďtež, bratří moji milí. 17 Všeliké dání dobré a každý dar dokonalý shůry jest sstupující od Otce světel, u něhožto není proměnění, ani jakého pro obrácení se někam jinam zastínění. 18 On proto, že chtěl, zplodil nás slovem pravdy, k tomu, abychom byli prvotiny nějaké stvoření jeho. 19 A tak, bratří moji milí, budiž každý člověk rychlý k slyšení, ale zpozdilý k mluvení, zpozdilý k hněvu. 20 Nebo hněv muže spravedlnosti Boží nepůsobí. 21 Protož odvrhouce všelikou nečistotu, a ohyzdnost zlosti, s tichostí přijímejte vsáté slovo, kteréž může spasiti duše vaše. 22 Buďtež pak činitelé slova, a ne posluchači toliko, oklamávajíce sami sebe. 23 Nebo byl-li by kdo posluchač slova, a ne činitel, ten podoben jest muži spatřujícímu obličej přirozený svůj v zrcadle. 24 Vzhlédl se zajisté, i odšel, a hned zapomenul, jaký by byl. 25 Ale kdož by se vzhlédl v dokonalý zákon svobody a zůstával by v něm, ten nejsa posluchač zapominatelný, ale činitel skutku, ten, pravím, blahoslavený bude v skutku svém. 26 Zdá-li se pak komu z vás, že jest nábožný, avšak v uzdu nepojímá jazyka svého, ale svodí srdce své, takového marné jest náboženství. 27 Náboženství čisté a neposkvrněné před Bohem a Otcem totoť jest: Navštěvovati sirotky a vdovy v souženích jejich a ostříhati sebe neposkvrněného od světa.

1 Iacov*Fapte 12:17;15:13.Gal. 1:19;2:9.Iuda 1., rob*Tit 1:1. al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele*Fapte 26:7. douăsprezece seminții care*Deut. 32:26.Ioan 7:35.Fapte 2:5;8:1.1 Pet. 1:1. sunt împrăștiate: Sănătate! 2 Frații mei, să*Mat. 5:12.Fapte 5:41.Evr. 10:34.1 Pet. 4:13,16. priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite*1 Pet. 1:6. încercări, 3 ca unii care știți*Rom. 5:3. că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. 5 Dacă*1 Împ. 3:9,11,12.Prov. 2:3. vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o*Mat. 7:7;21:22.Marcu 11:24.Luca 11:9.Ioan 14:13;15:7;16:23. ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi*Ier. 29:12.1 Ioan 5:14,15. va fi dată. 6 Dar*Marcu 11:24.1 Tim. 2:8. s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. 7 Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8 căci este un om*Cap. 4:8. nehotărât și nestatornic în toate căile sale. 9 Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci*Iov 14:2.Ps. 37:2;90:5,6;102:11;103:15.Is. 40:6.1 Cor. 7:31. Cap. 4:14.1 Pet. 1:24.1 Ioan 2:17. va trece ca floarea ierbii. 11 Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere – așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12 Ferice*Iov 5:17.Prov. 3:11,12.Evr. 12:5.Apoc. 3:19. de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa*1 Cor. 9:25.2 Tim. 4:8. Cap. 2:5.1 Pet. 5:4.Apoc. 2:10. vieții pe care*Mat. 10:22;19:28,29. Cap. 2:5. a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu." Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. 15 Apoi pofta*Iov 15:35.Ps. 7:14., când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce*Rom. 6:21,23. moartea. 16 Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați: 17 orice*Ioan 3:27.1 Cor. 4:7. ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în*Num. 23:19.1 Sam. 15:29.Mal. 3:6.Rom. 11:29. care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18 El*Ioan 1:13;3:3.1 Cor. 4:15.1 Pet. 1:23., de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca*Efes. 1:12. să fim un fel de pârgă*Ier. 2:3.Apoc. 14:4. a făpturilor Lui. 19 Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să*Ecl. 5:1. fie grabnic la ascultare, încet*Prov. 10:19;17:27.Ecl. 5:2. la vorbire, zăbavnic la mânie*Prov. 14:17;16:32.Ecl. 7:9., 20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21 De aceea lepădați*Col. 3:8.1 Pet. 2:1. orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care*Fapte 13:26.Rom. 1:16.1 Cor. 15:2.Efes. 1:13.Tit 2:11.Evr. 2:3.1 Pet. 1:9. vă poate mântui sufletele. 22 Fiți împlinitori*Mat. 7:21.Luca 6:46;11:28.Rom. 2:13.1 Ioan 3:7. ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. 23 Căci, dacă*Luca 6:47. Cap. 2:14. ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă 24 și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25 Dar cine*2 Cor. 3:18. își va adânci privirile în legea*Cap. 2:12. desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi*Ioan 13:17. fericit în lucrarea lui. 26 Dacă crede cineva că este religios și nu-și*Ps. 34:13;39:1.1 Pet. 3:10. înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să*Is. 1:16,17;58:6,7.Mat. 25:36. cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și*Rom. 12:2. Cap. 4:4.1 Ioan 5:18. să ne păzim neîntinați de lume.