1 ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
7 Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
9 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
13 Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
14 Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
15 S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
20 Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult
1 耶和华啊！ 求你记念我们所遭遇的！ 垂顾关注我们的耻辱。
2 我们的产业转归外人， 我们的房屋归给异族。
3 我们成为孤儿， 没有父亲， 我们的母亲好像寡妇一样。
4 我们所喝的水要用银子买， 我们的柴也付代价而得。
5 我们被人追赶， 颈项带上重轭； 我们疲乏， 得不着歇息。
6 我们臣服埃及和亚述， 为要得着粮食充饥。
7 我们的先祖犯了罪， 现在他们不在了； 我们却要担负他们的罪孽。
8 奴仆辖制我们； 没有人救我们脱离他们的手。
9 因为旷野有刀剑的威胁， 我们要冒生命的危险才得到粮食。
10 我们因饥饿而发烧， 我们的皮肤好像火炉一般的热。
11 妇女在锡安被污辱， 处女在犹大的城镇被强暴。
12 众领袖被敌人吊起来； 长老也不受人尊敬。
13 青年人推磨吃苦； 孩童因背木柴而跌倒。
14 众长老不再坐在城门口； 青年人不再唱歌作乐。
15 我们心里不再欢乐； 我们的舞蹈变为哀哭。
16 冠冕从我们的头上掉下来。我们有祸了； 因为我们犯了罪。
17 为了这事， 我们心里愁烦； 为了这事， 我们的眼睛昏花；
18 因为锡安山荒凉， 野狗就在山上到处出没。
19 但耶和华啊， 你永远坐着为王； 你的宝座代代长存。
20 你为什么永远忘记我们？为什么长久离弃我们？
21 耶和华啊！ 除非你真的弃绝我们， 你向我们所发的怒气难收， 不然， 求你使我们归向你， 好使我们回转过来； 求你更新我们的日子， 像古时一样。