1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,

5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

7 El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

13 de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

14 cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

15 cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;

16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

17 care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

19 niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;

22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

1 Mein Sohn, wenn du meine Reden annimmst und meine Gebote bei dir verwahrst,

2 so daß du dein Ohr auf Weisheit merken läßt, dein Herz neigst zum Verständnis;

3 ja, wenn du dem Verstande rufst, deine Stimme erhebst zum Verständnis;

4 wenn du ihn suchst wie Silber, und wie nach verborgenen Schätzen ihm nachspürst:

5 dann wirst du die Furcht Jahwes verstehen und die Erkenntnis Gottes finden.

6 Denn Jahwe gibt Weisheit; aus seinem Munde kommen Erkenntnis und Verständnis.

7 Er bewahrt klugen Rat O. Heil; eig. das was fördert, frommt auf für die Aufrichtigen, er ist ein Schild denen, die in Vollkommenheit O. Lauterkeit wandeln;

8 indem er die Pfade des Rechts behütet und den Weg seiner Frommen bewahrt.

9 Dann wirst du Gerechtigkeit verstehen und Recht und Geradheit, jede Bahn Eig. Geleise, Spur; so auch später des Guten.

10 Denn Weisheit wird in dein Herz kommen, und Erkenntnis wird deiner Seele lieblich sein;

11 Besonnenheit wird über dich wachen, Verständnis dich behüten:

12 um dich zu erretten von dem bösen Wege, von dem Manne, der Verkehrtes redet;

13 die da verlassen die Pfade der Geradheit, um auf den Wegen der Finsternis zu wandeln;

14 die sich freuen, Böses zu tun, über boshafte Verkehrtheit frohlocken;

15 deren Pfade krumm sind, und die abbiegen in ihren Bahnen:

16 um dich zu erretten von dem fremden Weibe, dh. dem Eheweibe eines anderen von der Fremden, Eig. Ausländerin die ihre Worte glättet;

17 welche den Vertrauten ihrer Jugend verläßt und den Bund ihres Gottes vergißt.

18 Denn zum Tode sinkt ihr Haus hinab, und ihre Bahnen zu den Schatten; S. die Anm. zu [Ps 88,10]

19 alle, die zu ihr eingehen, kehren nicht wieder und erreichen nicht die Pfade des Lebens:

20 Damit du wandelst auf dem Wege der Guten und die Pfade der Gerechten einhältst.

21 Denn die Aufrichtigen werden das Land bewohnen, und die Vollkommenen darin übrigbleiben;

22 aber die Gesetzlosen werden aus dem Lande ausgerottet, und die Treulosen daraus weggerissen werden.