1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
1 내 아들아 내 말을 지키며 내 명령을 네게 간직하라
2 내 명령을 지켜서 살며 내 법을 네 눈동자처럼 지키라 !
3 이것을 네 손가락에 매며 이것을 네 마음판에 새기라
4 지혜에게 너는 내 누이라 하며 명철에게 너는 내 친족이라 하라
5 그리하면 이것이 너를 지켜서 음녀에게,말로 호리는 이방 계집에게 빠지지 않게 하리라
6 내가 내 집 들창으로, 살창으로 내어다 보다가
7 어리석은자 중에, 소년 중에 한 지혜 없는 자를 보았노라
8 그가 거리를 지나 음녀의 골목 모퉁이로 가까이 하여 그 집으로 들어가는데
9 저물 때, 황혼 때, 깊은밤 흑암 중에라
10 그 때에 기생의 옷을 입은 간교한 계집이 그를 맞으니
11 이 계집은 떠들며 완패하며 그 발이 집에 머물지 아니하여
12 어떤 때에는 거리, 어떤 때에는 광장 모퉁이, 모퉁이에 서서 사람을 기다리는 자라
13 그 계집이 그를 붙잡고 입을 맞추며 부끄러움을 모르는 얼굴로 말하되
14 내가 화목제를 드려서 서원한 것을 오늘날 갚았노라
15 이러므로 내가 너를 맞으려고 나와서 네 얼굴을 찾다가 너를 만났도다
16 내 침상에는 화문 요와 애굽의 문채 있는 이불을 폈고
17 몰약과 침향과 계피를 뿌렸노라
18 오라, 우리가 아침까지 흡족하게 서로 사랑하며 사랑함으로 희락하자
19 남편은 집을 떠나 먼 길을 갔는데
20 은 주머니를 가졌은즉 보름에나 집에 돌아오리라 하여
21 여러가지 고운 말로 혹하게 하며 입술의 호리는 말로 꾀므로
22 소년이 곧 그를 따랐으니 소가 푸주로 가는 것 같고 미련한 자가 벌을 받으려고 쇠사슬에 매이러 가는 것과 일반이라
23 필경은 살이 그 간을 뚫기까지에 이를 것이라 새가 빨리 그물로 들어가되 그 생명을 잃어버릴 줄을 알지 못함과 일반이니라
24 아들들아 나를 듣고 내 입의 말에 주의하라
25 네 마음이 음녀의 길로 치우치지 말며 그 길에 미혹지 말지어다
26 대저 그가 많은 사람을 상하여 엎드러지게 하였나니 그에게 죽은자가 허다하니라
27 그 집은 음부의 길이라 사망의 방으로 내려가느니라