1 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.

2 Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

3 Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.

4 Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

5 Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.

6 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu.

7 Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`

8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

9 Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci.

10 Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.

11 Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov.

12 V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele.

13 Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!`

14 Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.

15 Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul!

16 Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.

17 Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.

18 Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;

19 lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

21 Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;

22 căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.

1 Da höreten die drei Männer auf, Hiob zu antworten, weil er sich für gerecht hielt.

2 Aber Elihu, der Sohn Baracheels, von Bus, des Geschlechts Ram, ward zornig über Hiob, daß er seine Seele gerechter hielt denn GOtt.

3 Auch ward er zornig über seine drei Freunde, daß sie keine Antwort fanden und doch Hiob verdammeten.

4 Denn Elihu hatte geharret, bis daß sie mit Hiob geredet hatten, weil sie älter waren denn er.

5 Darum, da er sah, daß keine Antwort war im Munde der drei Männer, ward er zornig.

6 Und so antwortete Elihu, der Sohn Baracheels, von Bus, und sprach: Ich bin jung, ihr aber seid alt; darum hab ich mich gescheuet und gefürchtet, meine Kunst an euch zu beweisen.

7 Ich dachte: Laß die Jahre reden, und die Menge des Alters laß Weisheit beweisen.

8 Aber der Geist ist in den Leuten, und der Odem des Allmächtigen macht sie verständig.

9 Die Großen sind nicht die Weisesten, und die Alten verstehen nicht das Recht.

10 Darum will ich auch reden; höre mir zu! Ich will meine Kunst auch sehen lassen.

11 Siehe, ich habe geharret, daß ihr geredet habt; ich habe aufgemerkt auf euren Verstand, bis ihr träfet die rechte Rede,

12 und habe achtgehabt auf euch; aber siehe, da ist keiner unter euch, der Hiob strafe oder seiner Rede antworte.

13 Ihr werdet vielleicht sagen: Wir haben die Weisheit getroffen, daß GOtt ihn verstoßen hat, und sonst niemand.

14 Die Rede tut mir nicht genug; ich will ihm nicht so nach eurer Rede antworten.

15 Ach! sie sind verzagt, können nicht mehr antworten, sie können nicht mehr reden.

16 Weil ich denn geharret habe, und sie konnten nicht reden (denn sie stehen still und antworten nicht mehr),

17 will doch ich mein Teil antworten und will meine Kunst beweisen.

18 Denn ich bin der Rede so voll, daß mich der Odem in meinem Bauche ängstet.

19 Siehe, mein Bauch ist wie der Most, der zugestopfet ist, der die neuen Fässer zerreißet.

20 Ich muß reden, daß ich Odem hole; ich muß meine Lippen auftun und antworten.

21 Ich will niemandes Person ansehen und will keinen Menschen rühmen.

22 Denn ich weiß nicht, wo ich‘s täte, ob mich mein Schöpfer über ein kleines hinnehmen würde.