1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2 ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: ,,Cînd va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcînd lucruri cari nu trebuiesc făcute; şi anume:
3 Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l -a făcut.
4 Să aducă viţelul la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mîna pe capul viţelului, şi să -l junghie înaintea Domnului.
5 Preotul, care a primit ungerea, să ia din sîngele viţelului, şi să -l aducă în cortul întîlnirii:
6 să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a sfîntului locaş.
7 Apoi preotul să ungă cu sînge coarnele altarului pentru tămîia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; iar tot celalt sînge al viţelului să -l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii.
8 Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
9 cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care -l va deslipi de lîngă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi,
10 cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţămire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11 Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
12 adică tot viţelul care a mai rămas, să -l scoată afară din tabără, într'un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să -l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
13 Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute, şi făcîndu-se astfel vinovată,
14 şi dacă păcatul săvîrşit s'a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să -l aducă înaintea cortului întîlnirii.
15 Bătrînii adunării să-şi pună mînile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului.
16 Preotul care a primit ungerea, să aducă din sîngele viţelului în cortul întîlnirii;
17 să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru.
18 Să ungă cu sîngele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; şi să verse tot sîngele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii.
19 Toată grăsimea viţelului s'o ia şi s'o ardă pe altar.
20 Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
21 Viţelul rămas, să -l scoată apoi afară din tabără, şi să -l ardă ca şi pe viţelul dintîi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
22 Dacă o căpetenie a păcătuit, făcînd fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri cari nu trebuiesc făcute şi s'a făcut astfel vinovat,
23 şi ajunge să descopere păcatul pe care l -a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
24 Să-şi pună mîna pe capul ţapului, şi să -l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
25 Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sînge să -l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
26 Toată grăsimea s'o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţămire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
27 Dacă cineva din poporul de rînd a păcătuit fără voie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute şi s'a făcut astfel vinovat,
28 şi ajunge să descopere păcatul pe care l -a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l -a făcut.
29 Să-şi pună mîna pe capul jertfei de ispăşire, şi s'o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
30 Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să -l verse la picioarele altarului.
31 Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţămire, şi s'o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.
32 Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.
33 Să-şi pună mîna pe capul jertfei, şi s'o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile de tot.
34 Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să -l verse la picioarele altarului.
35 Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţămire, şi s'o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l -a săvîrşit, şi i se va ierta.
1 Und der HErr redete mit Mose und sprach:
2 Rede mit den Kindern Israel und sprich: Wenn eine Seele sündigen würde aus Versehen an irgend einem Gebot des HErrn, das sie nicht tun sollte,
3 nämlich so ein Priester, der gesalbet ist, sündigen würde, daß er das Volk ärgerte: der soll für seine Sünde, die er getan hat, einen jungen Farren bringen, der ohne Wandel sei, dem HErrn zum Sündopfer.
4 Und soll den Farren vor die Tür der Hütte des Stifts bringen, vor den HErrn, und seine Hand auf desselben Haupt legen und schlachten vor dem HErrn.
5 Und der Priester, der gesalbet ist, soll des Farren Bluts nehmen und in die Hütte des Stifts bringen.
6 Und soll seinen Finger in das Blut tunken und damit siebenmal sprengen vor dem HErrn, vor dem Vorhang im Heiligen.
7 Und soll desselben Bluts tun auf die Hörner des Räuchaltars, der vor dem HErrn in der Hütte des Stifts stehet, und alles Blut gießen an den Boden des Brandopferaltars, der vor der Tür der Hütte des Stifts stehet.
8 Und alles Fett des Sündopfers soll er heben, nämlich das Fett am Eingeweide,
9 die zwo Nieren mit dem Fett, das dran ist, an den Lenden, und das Netz über der Leber, an den Nieren abgerissen,
10 gleichwie er‘s hebet vom Ochsen im Dankopfer; und soll‘s anzünden auf dem Brandopferaltar.
11 Aber das Fell des Farren mit allem Fleisch, samt dem Kopf, und Schenkel und das Eingeweide und den Mist,
12 das soll er alles hinausführen außer dem Lager an eine reine Stätte, da man die Asche hinschüttet, und soll‘s verbrennen auf dem Holz mit Feuer.
13 Wenn es eine ganze Gemeine in Israel versehen würde, und die Tat vor ihren Augen verborgen wäre, daß sie irgend wider ein Gebot des HErrn getan hätten, das sie nicht tun sollten, und sich also verschuldeten,
14 und danach ihrer Sünde inne würden, die sie getan hätten: sollen sie einen jungen Farren darbringen zum Sündopfer und vor die Tür der Hütte des Stifts stellen.
15 Und die Ältesten von der Gemeine sollen ihre Hände auf sein Haupt legen vor dem HErrn und den Farren schlachten vor dem HErrn.
16 Und der Priester, der gesalbet ist, soll des Bluts vom Farren in die Hütte des Stifts bringen
17 und mit seinem Finger drein tunken und siebenmal sprengen vor dem HErrn, vor dem Vorhang.
18 Und soll des Bluts auf die Hörner des Altars tun, der vor dem HErrn stehet in der Hütte des Stifts, und alles andere Blut an den Boden des Brandopferaltars gießen, der vor der Tür der Hütte des Stifts stehet.
19 Alles sein Fett aber soll er heben und auf dem Altar anzünden.
20 Und soll mit dem Farren tun, wie er mit dem Farren des Sündopfers getan hat. Und soll also der Priester sie versöhnen, so wird‘s ihnen vergeben.
21 Und soll den Farren außer dem Lager führen und verbrennen wie er den vorigen Farren verbrannt hat. Das soll das Sündopfer der Gemeine sein.
22 Wenn aber ein Fürst sündiget und irgend wider des HErrn, seines Gottes, Gebot tut, das er nicht tun sollte, und versiehet es, daß er sich verschuldet,
23 und wird seiner Sünde inne, die er getan hat: der soll zum Opfer bringen einen Ziegenbock ohne Wandel;
24 und seine Hand auf des Bocks Haupt legen und ihn schlachten an der Stätte, da man die Brandopfer schlachtet vor dem HErrn. Das sei ein Sündopfer.
25 Da soll denn der Priester des Bluts von dem Sündopfer nehmen mit seinem Finger und auf die Hörner des Brandopferaltars tun und das andere Blut an den Boden des Brandopferaltars gießen.
26 Aber alles sein Fett soll er auf dem Altar anzünden, gleichwie das Fett des Dankopfers. Und soll also der Priester seine Sünde versöhnen, so wird‘s ihm vergeben.
27 Wenn es aber eine Seele vom gemeinen Volk versiehet und sündiget, daß sie irgend wider der Gebote des HErrn eines tut, das sie nicht tun sollte, und sich also verschuldet,
28 und ihrer Sünde inne wird, die sie getan hat: die soll zum Opfer eine Ziege bringen ohne Wandel für die Sünde, die sie getan hat;
29 und soll ihre Hand auf des Sündopfers Haupt legen und schlachten an der Stätte des Brandopfers.
30 Und der Priester soll des Bluts mit seinem Finger nehmen und auf die Hörner des Altars des Brandopfers tun und alles Blut an des Altars Boden gießen.
31 All sein Fett aber soll er abreißen, wie er das Fett des Dankopfers abgerissen hat, und soll‘s anzünden auf dem Altar zum süßen Geruch dem HErrn. Und soll also der Priester sie versöhnen, so wird‘s ihr vergeben.
32 Wird er aber ein Schaf zum Sündopfer bringen, so bringe er, das eine Sie ist, ohne Wandel,
33 und lege seine Hand auf des Sündopfers Haupt und schlachte es zum Sündopfer an der Stätte, da man die Brandopfer schlachtet.
34 Und der Priester soll des Bluts mit seinem Finger nehmen und auf die Hörner des Brandopferaltars tun und alles Blut an den Boden des Altars gießen.
35 Aber all sein Fett soll er abreißen, wie er das Fett vom Schaf des Dankopfers abgerissen hat, und soll‘s auf dem Altar anzünden zum Feuer dem HErrn. Und soll also der Priester versöhnen seine Sünde, die er getan hat, so wird‘s ihm vergeben.