1 După aceea, Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, a murit, şi în locul lui a domnit fiul său.

2 David a zis: ,,Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, căci tatăl lui a arătat bunăvoinţă faţă de mine.`` Şi David a trimes soli să -l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să -l mîngîie,

3 căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: ,,Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? -Oare n'au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea şi s'o nimicească, şi ca să iscodească ţara?``

4 Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să -i radă, şi să le taie hainele pela mijloc pînă la brîu. Apoi le -a dat drumul.

5 David, căruia au venit şi i-au dat de ştire despre cele întîmplate cu oamenii aceştia, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare ruşine; şi împăratul a trimes să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi apoi să vă întoarceţi.``

6 Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîţi lui David, şi Hanun şi fiii lui Amon au trimes o mie de talanţi de argint să tocmească în slujba lor cară şi călăreţi dela Sirienii din Mesopotamia şi dela Sirienii din Maaca şi din Ţoba.

7 Au tocmit treizeci şi două de mii de cară şi pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, cari au venit şi au tăbărît înaintea Medebei. Fiii lui Amon s'au strîns din cetăţile lor, şi au mers la luptă.

8 La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea de oameni viteji.

9 Fiii lui Amon au ieşit, şi s'au înşirat în linie de bătaie la intrarea cetăţii; împăraţii cari veniseră au tăbărît deosebit pe cîmp.

10 Ioab a văzut că avea de luptat şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi voinicii de frunte ai lui Israel o ceată, pe care a aşezat -o împotriva Sirienilor;

11 şi a pus supt porunca fratelui său Abişai cealaltă parte a poporului, ca să ţină piept fiilor lui Amon.

12 El a zis: ,,Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să-mi vii tu în ajutor; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, îţi voi veni eu în ajutor.

13 Fii tare, şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul să facă ce va crede!``

14 Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au fugit dinaintea lui.

15 Şi cînd au văzut fiii lui Amon că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s'au întors în cetate. Şi Ioab s'a întors la Ierusalim.

16 Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, au trimes şi au adus pe Sirienii cari erau de cealaltă parte a Rîului; şi Şofah, căpetenia oştirii lui Hadarezer, era în fruntea lor.

17 Au dat de ştire lui David, care a strîns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor, şi s'a pregătit de luptă împotriva lor. David s'a înşiruit în linie de bătaie împotriva Sirienilor. Dar Sirienii, după ce se bătuseră cu el,

18 au fugit dinaintea lui Israel. David le -a ucis oamenii dela şapte mii de cară şi patruzeci de mii de pedestraşi, şi a omorît pe Şofah, căpetenia oştirii.

19 Slujitorii lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David, şi i s'au supus. Şi Sirienii n'au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.

1 Depois disso, Naas, rei dos amonitas, faleceu, e seu filho lhe sucedeu.

2 Davi disse: Eu mostrarei afeto benigno a Hanon, filho de Naas, porque seu pai o mostrou para comigo. E Davi enviou-lhe, por meio de mensageiros, suas condolências por causa da morte de seu pai. Mas quando os servos de Davi chegaram à terra dos amonitas, junto de Hanon, para o consolarem,

3 os chefes dos amonitas disseram: Pensas que é para honrar teu pai que Davi te enviou consoladores? Não é antes para reconhecer e explorar a terra, e preparar-lhe a ruína, que seus servos vieram à tua casa?

4 Hanon, então, prendeu os servos de Davi, raspou-os, e lhes cortou as vestes à meia altura, até o alto das coxas; em seguida, despediu-os.

5 Quando Davi foi informado do que tinha acontecido a esses homens, enviou-lhes homens ao encontro, pois estavam sumamente confundidos. O rei mandava-lhes dizer: Ficai em Jericó, esperando que vossa barba cresça, em seguida voltai.

6 Viram os amonitas que se tinham tornado odiosos a Davi. Então Hanon e os filhos de Amon enviaram mil talentos de prata para assalariar carros e cavaleiros entre os sírios da Mesopotâmia, de Maaca e de Soba.

7 Assalariaram trinta e dois mil carros e o rei de Maaca com seu exército, o qual veio acampar perto de Medaba, enquanto os amonitas, deixando suas cidades, se reuniam e iam para a guerra.

8 Davi o soube, e mandou contra eles Joab com todo o exército de homens valentes.

9 Os amonitas saíram e formaram-se em linha de batalha à porta da cidade. Os reis que tinham vindo mantinham-se à parte, no campo.

10 Vendo Joab que o ataque contra ele tinha sido disposto pela frente e pela retaguarda, escolheu dentre o escol de Israel um batalhão, e o colocou em linha de batalha diante dos sírios;

11 colocou sob o comando de seu irmão Abisai o resto do povo para fazer frente aos amonitas.

12 E disse: Se os sírios forem mais fortes que eu, virás em meu socorro; se os amonitas forem mais fortes que tu, eu te socorrerei.

13 Sê forte; combate valentemente pelo nosso povo e pelas cidades de nosso Deus, e faça o Senhor o que lhe parecer bom!

14 Joab, pois, avançou com o exército que o acompanhava, ao encontro dos sírios, para travar o combate, e estes fugiram diante dele.

15 Quando os amonitas viram que os sírios se punham em fuga, fugiram eles próprios diante de Abisai, irmão de Joab, e tornaram a entrar na cidade. E Joab entrou em Jerusalém.

16 Vendo-se derrotados por Israel, os sírios enviaram mensageiros para fazer vir os sírios que estavam do outro lado do rio: Sofac, comandante do exército de Adarezer, estava à frente deles.

17 Davi, informado disso, reuniu todo o Israel, atravessou o Jordão, dirigiu-se a eles e preparou-se para atacá-los, colocando o seu exército em linha de batalha contra os sírios.

18 Estes começaram o combate contra ele, mas fugiram diante de Israel, e Davi matou os cavalos de seus sete mil carros e quarenta mil soldados de infantaria, e matou também Sofac, comandante do exército.

19 Os súditos de Adarezer, vendo-se vencidos por Israel, fizeram paz com Davi e sujeitaram-se a ele. E os sírios não mais quiseram prestar auxílio aos amonitas.