1 Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.

2 Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.

3 Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:

4 ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5 ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

7 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14 Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15 ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

16 ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

17 ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

18 El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.

1 A Sabedoria edificou sua casa, talhou sete colunas.

2 Matou seus animais, preparou seu vinho e dispôs a mesa.

3 Enviou servas, para que anunciassem nos pontos mais elevados da cidade:

4 Quem for simples apresente-se! Aos insensatos ela disse:

5 Vinde comer o meu pão e beber o vinho que preparei.

6 Deixai a insensatez e vivereis; andai direito no caminho da inteligência!

7 Quem censura um mofador, atrai sobre si a zombaria; o que repreende o ímpio, arrisca-se a uma afronta.

8 Não repreendas o mofador, pois ele te odiará. Repreende o sábio e ele te amará.

9 Dá ao sábio: tornar-se-á ele mais sábio ainda, ensina ao justo e seu saber aumentará.

10 O temor do Senhor é o princípio da Sabedoria, e o conhecimento do Santo é a inteligência,

11 porque por mim se multiplicarão teus dias e ser-te-ão acrescentados anos de vida.

12 Se tu és sábio, é para teu bem que o és, mas se tu és um mofador, só tu sofrerás as conseqüências.

13 A senhora Loucura é irrequieta, uma tola que não sabe nada.

14 Ela se assenta à porta de sua casa, numa cadeira, nos pontos mais altos da cidade,

15 para convidar os viandantes que seguem direito seu caminho.

16 Quem for simples venha para cá! Aos insensatos, ela diz:

17 As águas furtivas são mais doces e o pão tomado às escondidas é mais delicioso.

18 Ignora ele que ali há sombras e que os convidados {da senhora Loucura} jazem nas profundezas da região dos mortos.