1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -

2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -

3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -

4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -

5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -

6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -

7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -

8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -

9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -

10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -

11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -

12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -

13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -

14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -

15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -

16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -

17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -

18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -

19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -

20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -

21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -

22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -

23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -

24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -

25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -

26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -

27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -

28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -

1 O ímpio foge sem que ninguém o persiga, mas o justo sente-se seguro como um leão.

2 Por causa do pecado de um país, multiplicam-se os chefes, mas sob um homem sábio e sensato {a ordem} perdura.

3 Um pobre que oprime miseráveis é qual chuva torrencial, causa de fome.

4 Quem abandona a instrução, louva o ímpio; quem a observa, faz-lhe guerra.

5 Os homens maus não compreendem o que é justo; os que buscam o Senhor tudo entendem.

6 Mais vale um pobre que caminha na integridade do que um rico em caminhos tortuosos.

7 Um filho inteligente segue a instrução; quem convive com os devassos, torna-se a vergonha de seu pai.

8 Quem aumenta sua fortuna por usuras e logro, ajunta para o que tem piedade dos pequenos.

9 Aquele que afasta o ouvido para não ouvir a instrução, até em sua oração é um objeto de horror.

10 Quem seduz os homens corretos para um mau caminho, cairá no fosso que ele mesmo cavou e para os íntegros caberá a herança da felicidade.

11 O rico julga-se sábio, mas o pobre inteligente penetra-o a fundo.

12 Quando os justos triunfam, há muita alegria; quando os ímpios se erguem, cada qual se esconde.

13 Quem dissimula suas faltas, não há de prosperar; quem as confessa e as detesta, obtém misericórdia.

14 Feliz daquele que vive em temor contínuo; mas o que endurece seu coração, cairá na desgraça.

15 Leão rugidor, urso esfaimado: tal é o ímpio que domina sobre um povo pobre.

16 Um príncipe, destituído de senso, é rico em extorsões, mas o que odeia o lucro viverá longos dias.

17 O homem sobre o qual pesa o sangue de outro fugirá até o fosso: não o retenhas.

18 O que caminha na integridade, será salvo; quem seguir por caminhos tortuosos cairá no fosso.

19 O que cultiva seu solo, terá pão à vontade; o que corre atrás das vaidades fartar-se-á de miséria.

20 O homem leal será cumulado de bênçãos; o que, porém, tem pressa de se enriquecer, não ficará impune.

21 Não é bom mostrar-se parcial: há quem cometa este pecado por um pedaço de pão.

22 O homem invejoso precipita-se atrás da fortuna: não sabe que vai cair sobre ele a indigência.

23 Quem corrige alguém, encontra no fim mais gratidão do que lisonjas.

24 Quem furta de seu pai ou de sua mãe, dizendo: Isto não é pecado!, é colega do bandoleiro.

25 O homem cobiçoso provoca contendas, mas o que se fia no Senhor, será saciado.

26 O que se fia em seu próprio coração, é um tolo; quem caminha com sabedoria, escapará do perigo.

27 O que dá ao pobre, não padecerá penúria, mas quem fecha os olhos ficará cheio de maldições.

28 Quando se erguem os ímpios, cada qual se oculta; quando eles perecem, multiplicam-se os justos.