1 Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. -

2 Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. -

3 Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -

4 Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. -

5 Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -

6 Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău. -

7 Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. -

8 Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. -

9 Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. -

10 Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. -

11 Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. -

12 Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -

13 Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -

14 Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -

15 Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. -

16 Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! -

17 Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. -

18 Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -

19 Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -

20 Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. -

21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -

22 Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. -

23 Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. -

24 Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -

25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -

26 Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. -

27 Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -

28 Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -

29 Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -

30 Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. -

31 Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -

32 Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -

33 Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine dela Domnul. -

1 Cabe ao homem formular projetos em seu coração, mas do Senhor vem a resposta da língua.

2 Todos os caminhos parecem puros ao homem, mas o Senhor é quem pesa os corações.

3 Confia teus negócios ao Senhor e teus planos terão bom êxito.

4 Tudo fez o Senhor para seu fim, até o ímpio para o dia da desgraça.

5 Todo coração altivo é abominação ao Senhor: certamente não ficará impune.

6 É pela bondade e pela verdade que se expia a iniqüidade; pelo temor do Senhor evita-se o mal.

7 Quando agradam ao Senhor os caminhos de um homem, reconcilia com ele seus próprios inimigos.

8 Mais vale o pouco com justiça do que grandes lucros com iniqüidade.

9 O coração do homem dispõe o seu caminho, mas é o Senhor que dirige seus passos.

10 As palavras do rei são como oráculos: quando ele julga, sua boca não erra.

11 Balança e peso justos são do Senhor, e são obra sua todos os pesos da bolsa.

12 Fazer o mal, para um rei, é coisa abominável, porque pela justiça firma-se o trono.

13 Os lábios justos são agradáveis ao rei; ele ama o que fala com retidão.

14 A indignação do rei é prenúncio de morte, só o sábio sabe aplacá-la.

15 Na serenidade do semblante do rei está a vida: sua clemência é como uma chuva de primavera.

16 Adquirir a sabedoria vale mais que o ouro; antes adquirir a inteligência que a prata.

17 O caminho dos corretos consiste em evitar o mal; o que vigia seu procedimento conserva sua vida.

18 A soberba precede à ruína; e o orgulho, à queda.

19 Mais vale ser modesto com os humildes que repartir o despojo com os soberbos.

20 Quem ouve a palavra com atenção encontra a felicidade; ditoso quem confia no Senhor.

21 Inteligente é o que possui o coração sábio; a doçura da linguagem aumenta o saber.

22 A inteligência é fonte de vida para quem a possui; o castigo dos insensatos é a loucura.

23 O coração do sábio torna sua boca instruída, e acrescenta-lhes aos lábios o saber.

24 As palavras agradáveis são como um favo de mel; doçura para a alma e saúde para os ossos.

25 Há caminhos que parecem retos ao homem e, contudo, o seu termo é a morte.

26 A fome do trabalhador trabalha por ele, porque sua boca o constrange a isso.

27 O perverso cava o mal, há em seus lábios como que fogo devorador.

28 O perverso excita questões, o detrator separa os amigos.

29 O violento seduz seu próximo e o arrasta pelo mau caminho.

30 Quem fecha os olhos e planeja intriga, ao morder os lábios, já praticou o mal.

31 Os cabelos brancos são uma coroa de glória a quem se encontra no caminho da justiça.

32 Mais vale a paciência que o heroísmo, mais vale quem domina o coração do que aquele que conquista uma cidade.

33 As sortes lançam-se nas dobras do manto, mas do Senhor depende toda a decisão.