1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -

2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -

3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -

4 Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -

5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -

6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -

7 Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -

8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -

9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -

10 Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -

11 Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -

12 O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -

13 Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -

14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

15 O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -

16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -

17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -

18 Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -

19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -

20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -

21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -

23 Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -

24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -

25 Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -

1 Um filho sábio ama a disciplina, mas o incorrigível não aceita repreensões.

2 O homem de bem goza do fruto de sua boca, mas o desejo dos pérfidos é a violência.

3 Quem vigia sua boca guarda sua vida; quem muito abre seus lábios se perde.

4 O preguiçoso cobiça, mas nada obtém. É o desejo dos homens diligentes que é satisfeito.

5 O justo detesta a mentira; o ímpio só faz coisas vergonhosas e ignominiosas.

6 A justiça protege o que caminha na integridade, mas a maldade arruína o pecador.

7 Há quem parece rico, não tendo nada, há quem se faz de pobre e possui copiosas riquezas.

8 A riqueza de um homem é o resgate de sua vida, mas o pobre está livre de ameaças.

9 A luz do justo ilumina, enquanto a lâmpada dos maus se extingue.

10 O orgulho só causa disputas; a sabedoria se acha com os que procuram aconselhar-se.

11 Os bens que muito depressa se ajuntam se desvanecem; os acumulados pouco a pouco aumentam.

12 Esperança retardada faz adoecer o coração; o desejo realizado, porém, é uma árvore de vida.

13 Quem menospreza a palavra perder-se-á; quem respeita o preceito será recompensado.

14 O ensinamento do sábio é uma fonte de vida para libertar-se dos laços da morte.

15 Bom entendimento procura favor; o caminho dos pérfidos, porém, é escabroso.

16 Todo homem prudente age com discernimento, mas o insensato põe em evidência sua loucura.

17 Um mau mensageiro provoca a desgraça; o enviado fiel, porém, traz a saúde.

18 Miséria e vergonha a quem recusa a disciplina; honra ao que aceita a reprimenda.

19 O desejo cumprido deleita a alma. Os insensatos detestam os que fogem do mal.

20 Quem visita os sábios torna-se sábio; quem se faz amigo dos insensatos perde-se.

21 A desgraça persegue os pecadores; a felicidade é a recompensa dos justos.

22 O homem de bem deixa sua herança para os filhos de seus filhos; ao justo foi reservada a fortuna do pecador.

23 É abundante em alimento um campo preparado pelo pobre, mas há quem pereça por falta de justiça.

24 Quem poupa a vara odeia seu filho; quem o ama, castiga-o na hora precisa.

25 O justo come até se saciar, mas o ventre dos pérfidos conhece a penúria.