1 Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.2 Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.3 Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.4 Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte.5 Cine strînge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.6 Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări, dar gura celor răi ascunde sîlnicie.7 Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte. -8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -9 Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol. -10 Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -11 Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. -12 Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. -14 Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. -15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. -16 Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. -17 Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. -18 Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun. -19 Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -20 Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. -21 Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. -22 Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. -23 Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. -24 Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. -25 Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -26 Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce -l trimete. -27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sînt scurtaţi. -28 Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. -29 Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. -30 Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. -31 Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. -32 Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.

1 O filho sábio é a alegria de seu pai; o insensato, porém, a aflição de sua mãe.2 Tesouros mal adquiridos de nada servem, mas a justiça livra da morte.3 O Senhor não deixa o justo passar fome, mas repele a cobiça do ímpio.4 A mão preguiçosa causa a indigência; a mão diligente se enriquece.5 Quem recolhe no verão é um filho prudente; quem dorme na ceifa merece a vergonha.6 As bênçãos descansam sobre a cabeça do justo, mas a boca dos maus oculta a injustiça.7 A memória do justo alcança as bênçãos; o nome dos ímpios apodrecerá.8 O sábio de coração recebe os preceitos, mas o insensato caminha para a ruína.9 Quem anda na integridade caminha com segurança, mas quem emprega astúcias será descoberto.10 Quem pisca os olhos traz desgosto, mas o que repreende com franqueza procura a paz.11 A boca do justo é uma fonte de vida; a do ímpio, porém, esconde injustiça.12 O ódio desperta rixas; a caridade, porém, supre todas as faltas.13 Nos lábios do sábio encontra-se a sabedoria; no dorso do insensato a correção.14 Os sábios entesouram a sabedoria, mas a boca do tolo é uma desgraça sempre ameaçadora.15 A fortuna do rico é a sua cidade forte; a pobreza dos indigentes ocasiona-lhes ruína.16 O salário do justo é para a vida; o fruto do ímpio produz o pecado.17 O que observa a disciplina está no caminho da vida; anda errado o que esquece a repressão.18 Quem dissimula o ódio é um mistificador; um insensato o que profere calúnias.19 Não pode faltar o pecado num caudal de palavras; quem modera os lábios é um homem prudente.20 A língua do justo é prata finíssima; o coração dos maus, porém, para nada serve.21 Os lábios dos justos nutrem a muitos; mas os néscios perecem por falta de inteligência.22 É a bênção do Senhor que enriquece; o labor nada acrescenta a ela.23 É um divertimento para o ímpio praticar o mal; e para o sensato, ser sábio.24 O que receia o mal, este cai sobre ele. O desejo do justo lhe é concedido.25 Quando passa a tormenta, desaparece o perverso, mas o justo descansa sobre fundamentos duráveis.26 Como o vinagre nos dentes e a fumaça nos olhos, assim é o preguiçoso para os que o mandam.27 O temor do Senhor prolonga os dias, mas os anos dos ímpios serão abreviados.28 A expectativa dos justos causa alegria; a esperança dos ímpios, porém, perecerá.29 Para o homem íntegro o Senhor é uma fortaleza, mas é a ruína dos que fazem o mal.30 Jamais o justo será abalado, mas os ímpios não habitarão a terra.31 A boca do justo produz sabedoria, mas a língua perversa será arrancada.32 Os lábios do justo sabem dizer o que é agradável; a boca dos maus, o que é mal.