1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

1 A senhora Sabedoria edifica sua casa; a senhora Loucura destrói a sua com as próprias mãos.2 Quem caminha direito teme o Senhor; o que anda desviado o despreza.3 A boca do néscio encerra a vara para seu orgulho, mas os lábios do sábio são uma proteção para si mesmo.4 Onde não há bois, a manjedoura está vazia; a abundância da colheita provém da força do gado.5 A testemunha fiel não mente; a testemunha falsa profere falsidades.6 O mofador busca a sabedoria, mas em vão; ao homem entendido a ciência é fácil.7 Afasta-te da presença do tolo: em seus lábios não encontrarás palavras sábias.8 A sabedoria do prudente está no cuidar do seu procedimento; a loucura dos insensatos consiste na fraude.9 O insensato zomba do pecado; a benevolência {de Deus} é para os homens retos.10 O coração conhece suas próprias amarguras; o estranho não pode partilhar de sua alegria.11 A habitação dos pérfidos será destruída, mas a tenda dos justos florescerá.12 Há caminho que parece reto ao homem; seu fim, porém, é o caminho da morte.13 Mesmo no sorrir, o coração pode estar triste; a alegria pode findar na aflição.14 O extraviado será saciado com seus próprios erros; o homem de bem, com seus atos.15 O ingênuo acredita em tudo o que se diz; o prudente vigia seus passos.16 O sábio teme o mal e dele se aparta, mas o insensato que se eleva dá-se por seguro.17 O homem violento comete loucura; o dissimulado atrai a si o ódio.18 Os ingênuos têm por herança a loucura; os prudentes, a ciência como coroa.19 Diante dos bons humilham-se os maus e os ímpios ante as portas do justo.20 Até mesmo ao seu companheiro o pobre é odioso; numerosos são os amigos do rico.21 Quem despreza seu próximo comete um pecado; feliz aquele que tem compaixão dos desgraçados.22 Porventura não erram os que maquinam o mal? Os que planejam o bem adquirem favor e verdade.23 Para todo esforço há fruto, muito palavrório só produz penúria.24 Para o sábio a riqueza é uma coroa. A loucura dos insensatos permanece loucura.25 A testemunha fiel salva vidas; o que profere mentiras é falso.26 No temor do Senhor {o justo} encontra apoio sólido; seus filhos nele encontrarão abrigo.27 O temor do Senhor é uma fonte de vida para escapar aos laços da morte.28 A multidão do povo é a glória de um rei; a falta de população é a ruína de um príncipe.29 O paciente dá prova de bom senso; quem se arrebata rapidamente manifesta sua loucura.30 Um coração tranqüilo é a vida do corpo, enquanto a inveja é a cárie dos ossos.31 O opressor do pobre ultraja seu criador, mas honra-o o que se compadece do indigente.32 É por causa de sua própria malícia que cai o ímpio; o justo, porém, até na morte conserva a confiança.33 No coração do prudente repousa a sabedoria. Entre os tolos ela se fará conhecer?34 A justiça enaltece uma nação; o pecado é a vergonha dos povos.35 O servidor inteligente goza do favor do rei, mas a sua ira fere o desonrado.