1 Amaţia a ajuns împărat la vîrsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.
3 Cînd s'a întărit domnia în mînile lui, a omorît pe slujitorii cari uciseseră pe împăratul, tatăl său.
4 Dar n'a omorît pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceeace este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: ,,Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.``
5 Amaţia a strîns pe oamenii din Iuda şi i -a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le -a făcut numărătoarea dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mînuind suliţa şi scutul.
6 A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint.
7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el, şi a zis: ,,Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim.
8 Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.``
9 Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: ,,Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe cari i-am dat oastei lui Israel?`` Omul lui Dumnezeu a răspuns: ,,Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decît atît.``
10 Atunci Amaţia a despărţit ceata care -i venise din Efraim, şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s'au mîniat foarte tare pe Iuda, şi au plecat acasă cu mare furie.
11 Amaţia s'a îmbărbătat, şi şi -a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.
12 Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe cari i-au dus pe vîrful unei stînci, de unde i-au prăvălit în vale aşa încît toţi au fost zdrobiţi.
13 Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetăţile lui Iuda, dela Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi, şi au luat multe prăzi.
14 Cînd s'a întors Amaţia dela înfrîngerea Edomiţilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, şi i -a pus dumnezei pentru el; s'a închinat înaintea lor, şi le -a adus tămîie.
15 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Amaţia, şi a trimes la el pe un prooroc, care i -a zis: ,,Pentruce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n'au putut să-şi izbăvească poporul din mîna ta?``
16 Pe cînd vorbea el, Amaţia i -a zis: ,,Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?`` Proorocul a plecat, zicînd: ,,Ştiu acum că Dumnezeu a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta şi n'ai ascultat sfatul meu.``
17 Dupăce s'a sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimes să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: ,,Vino, să ne vedem faţă în faţă!``
18 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: ,,Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: ,,Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!`` Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul.
19 Tu te gîndeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mîndreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ţi-ar aduce peirea ta şi a lui Iuda?``
20 Dar Amaţia nu l -a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să -i dea în mînile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.
21 Şi Ioas, împăratul lui Israel, s'a suit: şi s'au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
22 Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui.
23 Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L -a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului.
24 A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, cari se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostateci, şi s'a întors la Samaria.
25 Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.
26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintîi şi cele de pe urmă, nu sînt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel?
27 De cînd s'a abătut Amaţia dela Domnul, s'a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorît.
28 L-au adus pe cai, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.
1 Amasias tinha vinte e cinco anos quando começou a reinar. Reinou durante vinte e nove anos em Jerusalém. Sua mãe chamava-se Joadá, e era de Jerusalém.
2 Fez o bem aos olhos do Senhor, mas não com um coração inteiramente devotado.
3 Desde que se sentiu seguro de seu poder real, mandou matar aqueles servos que tinham assassinado o rei, seu pai.
4 Mas não mandou matar os filhos deles, conforme o que está escrito no livro da lei de Moisés, onde o Senhor ordena: Os país não serão mortos por seus filhos, nem os filhos por seus pais: cada um morrerá por seu próprio pecado.
5 Amasias reuniu os homens de Judá e os dividiu por famílias com os chefes de milhares e os chefes de centenas, para todo o Judá e todo o Benjamim. Fez o recenseamento. deles a partir da idade de vinte anos para cima e encontrou trezentos mil homens escolhidos, aptos para o serviço, e capazes de carregar lança e escudo.
6 Em seguida, recrutou ao seu soldo por cem talentos de prata, cem mil valentes guerreiros de Israel.
7 Mas um homem de Deus veio-lhe ao encontro. "Ó rei, disse ele, não é preciso que o exército de Israel te acompanhe, porque o Senhor não está com Israel, com esses filhos de Efraim.
8 Vai sozinho; age e sê valente no combate; de outra forma Deus te deixará cair diante do inimigo, pois ele tem o poder de socorrer ou de abater."
9 Disse Amasias ao homem de Deus: "Mas que farei então com respeito aos cem talentos que dei às tropas israelitas?" - O Senhor respondeu o homem de Deus, tem para dar-te mais do que isso."
10 Amasias licenciou, pois, e enviou de volta para a sua terra a tropa de efraimitas que tinha vindo a ele. Mas apoderou-se deles uma viva irritação contra Judá e eles retomaram furiosos para as suas casas.
11 Amasias, cheio de confiança, foi com seu exército para o vale do Sal, onde 'matou dez mil seiritas.
12 Os filhos de Judá tinham capturado dez mil homens vivos; conduziram-nos ao alto de um rochedo, de onde os precipitaram, e todos ficaram despedaçados.
13 Entretanto, os homens da tropa que Amasias tinha licenciado, não os deixando ir para a guerra com ele, saquearam as cidades de Judá desde Samaria até Betoron. Mataram três mil homens e levaram um considerável despojo.
14 Tendo voltado para casal depois da derrota dos edomitas, Amasias, que tinha trazido os deuses dos seiritas, fez deles seus próprios deuses; prostrou-se diante deles, queimando-lhes incenso.
15 Inflamou-se por isso a ira do Senhor contra ele; enviou-lhe um profeta, que lhe disse: "Por que foste procurar esses deuses estranhos, que não foram capazes de salvar seu povo de tua mão?"
16 Enquanto lhe falava o profeta, Amasias lhe disse: "Foste tu nomeado conselheiro cio rei? Vai-te embora, se não queres que eu te mate!" O profeta retirou-se, dizendo: "Sei que Deus decretou tua perda, porque te portaste mal e não queres ouvir minha advertência."
17 Houve um conselho, depois do qual Amasias mandou dizer a Joás, filho de Joacaz, filho de Jeú, rei de Israel: "Vem, para que nos vejamos face a face." Joás, rei de Israel, mandou responder a Amasias, rei de Judá:
18 "O espinho do Líbano mandou dizer ao cedro do Líbano: Dá tua filha por esposa a meu filho. Mas os animais selvagens do Líbano passaram e pisaram o espinho.
19 Dizes que derrotaste os edomitas, e teu coração se enche de orgulho. Vamos! Fica em casa. Por que correres tu à frente do perigo, arriscando-te a uma empresa que te perderá a ti e Judá contigo?"
20 Mas Amasias nada quis ouvir. Era o efeito de uma disposição divina, a fim de que fossem entregues a seus inimigos, eles que tinham adorado os deuses de Edoin.
21 Joás, rei de Israel, pôs-se a caminho; encontraram-se ele e Amasias, rei de Judá, em Betsames, que está em Judá.
22 Judá foi vencido por Israel, e cada um fugiu para sua tenda.
23 Joás, rei de Israel, aprisionou, em Betsames, Amasias, rei de Judá, filho de Joás, filho de Ocozias. Mandou-o para Jerusalém e abriu na muralha uma brecha de quatrocentos côvados, desde a porta de Efraim até a porta do ângulo.
24 Apoderou-se de todo o ouro e prata, assim como dos utensílios que se encontravam no templo, em casa de Obededom e nos tesouros do palácio real; e retornou a Samaria, levando reféns.
25 Amasias, filho de Joás, rei de Judá, viveu ainda quinze anos depois da morte de Joás, filho de Joacaz, rei de Israel.
26 O resto dos atos de Amasias, dos primeiros aos últimos, está relatado no livro dos reis de Judá e de Israel.
27 Depois que Amasias se desviou do Senhor, tramou-se contra ele em Jerusalém uma conspiração, e ele fugiu para Laquis. Perseguiram-no, porém, até lá e o mataram.
28 Transportaram-lhe o corpo em cima de cavalos, e sepultaram-no com seus pais na cidade de Judá.