1 O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!

2 Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v'am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

4 În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n'aţi primit -o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!

5 Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia ,,nespus de aleşi!``

6 Chiar dacă sînt un necioplit în vorbire, nu sînt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.

7 Sau, am făcut un păcat, cînd m'am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v'am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?

8 Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

9 Şi cînd eram la voi, şi m'am găsit în nevoie, n'am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, cînd veniseră din Macedonia. În toate m'am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.

10 Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!

11 Pentruce?... Pentrucă nu vă iubesc?... Ştie Dumnezeu!

12 Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu cari se laudă.

13 Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.

14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

15 Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor.

16 Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.

17 Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.

18 De vreme ce mulţi se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda şi eu.

19 Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, cari sînteţi înţelepţi!

20 Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă pune cineva mîna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!

21 Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva-vorbesc în nebunie-pot pune şi eu înainte.

22 Sînt ei Evrei? Şi eu sînt! -Sînt ei Israeliţi? Şi eu sînt! -Sînt ei sămînţă a lui Avraam? Şi eu sînt! -

23 Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!

24 De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;

25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s -a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.

26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.

27 În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

28 Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

29 Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?

30 Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!...

32 În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.

33 Dar am fost dat jos pe o fereastră, într'o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor.

1 O that ye were bearing with me a little of the folly, but ye also do bear with me:

2 for I am zealous for you with zeal of God, for I did betroth you to one husband, a pure virgin, to present to Christ,

3 and I fear, lest, as the serpent did beguile Eve in his subtilty, so your minds may be corrupted from the simplicity that [is] in the Christ;

4 for if, indeed, he who is coming doth preach another Jesus whom we did not preach, or another Spirit ye receive which ye did not receive, or other good news which ye did not accept -- well were ye bearing [it],

5 for I reckon that I have been nothing behind the very chiefest apostles,

6 and even if unlearned in word -- yet not in knowledge, but in every thing we were made manifest in all things to you.

7 The sin did I do -- myself humbling that ye might be exalted, because freely the good news of God I did proclaim to you?

8 other assemblies I did rob, having taken wages, for your ministration;

9 and being present with you, and having been in want, I was chargeable to no one, for my lack did the brethren supply -- having come from Macedonia -- and in everything burdenless to you I did keep myself, and will keep.

10 The truth of Christ is in me, because this boasting shall not be stopped in regard to me in the regions of Achaia;

11 wherefore? because I do not love you? God hath known!

12 and what I do, I also will do, that I may cut off the occasion of those wishing an occasion, that in that which they boast they may be found according as we also;

13 for those such [are] false apostles, deceitful workers, transforming themselves into apostles of Christ,

14 and no wonder -- for even the Adversary doth transform himself into a messenger of light;

15 no great thing, then, if also his ministrants do transform themselves as ministrants of righteousness -- whose end shall be according to their works.

16 Again I say, may no one think me to be a fool; and if otherwise, even as a fool receive me, that I also a little may boast.

17 That which I speak, I speak not according to the Lord, but as in foolishness, in this the confidence of boasting;

18 since many boast according to the flesh, I also will boast:

19 for gladly do ye bear with the fools -- being wise,

20 for ye bear, if any one is bringing you under bondage, if any one doth devour, if any one doth take away, if any one doth exalt himself, if any one on the face doth smite you;

21 in reference to dishonour I speak, how that we were weak, and in whatever any one is bold -- in foolishness I say [it] -- I also am bold.

22 Hebrews are they? I also! Israelites are they? I also! seed of Abraham are they? I also!

23 ministrants of Christ are they? -- as beside myself I speak -- I more; in labours more abundantly, in stripes above measure, in prisons more frequently, in deaths many times;

24 from Jews five times forty [stripes] save one I did receive;

25 thrice was I beaten with rods, once was I stoned, thrice was I shipwrecked, a night and a day in the deep I have passed;

26 journeyings many times, perils of rivers, perils of robbers, perils from kindred, perils from nations, perils in city, perils in wilderness, perils in sea, perils among false brethren;

27 in laboriousness and painfulness, in watchings many times, in hunger and thirst, in fastings many times, in cold and nakedness;

28 apart from the things without -- the crowding upon me that is daily -- the care of all the assemblies.

29 Who is infirm, and I am not infirm? who is stumbled, and I am not fired;

30 if to boast it behoveth [me], of the things of my infirmity I will boast;

31 the God and Father of our Lord Jesus Christ -- who is blessed to the ages -- hath known that I do not lie! --

32 In Damascus the ethnarch of Aretas the king was watching the city of the Damascenes, wishing to seize me,

33 and through a window in a rope basket I was let down, through the wall, and fled out of his hands.