1 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o,

2 cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,

3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.

5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.

7 Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos.

8 De aceea este zis: ,,S'a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``

9 Şi acest: ,,S'a suit``, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?

10 Cel ce S'a pogorît, este acelaş cu cel ce s'a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.

11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,

12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,

18 avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

19 Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s'au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

20 Dar voi n'aţi învăţat aşa pe Hristos;

21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,

22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,

24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă sîntem mădulare unii altora.

26 ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele peste mînia voastră,

27 şi să nu daţi prilej diavolului.

28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.

30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

1 Call upon you, then, do I -- the prisoner of the Lord -- to walk worthily of the calling with which ye were called,

2 with all lowliness and meekness, with long-suffering, forbearing one another in love,

3 being diligent to keep the unity of the Spirit in the bond of the peace;

4 one body and one Spirit, according as also ye were called in one hope of your calling;

5 one Lord, one faith, one baptism,

6 one God and Father of all, who [is] over all, and through all, and in you all,

7 and to each one of you was given the grace, according to the measure of the gift of Christ,

8 wherefore, he saith, `Having gone up on high he led captive captivity, and gave gifts to men,` --

9 and that, he went up, what is it except that he also went down first to the lower parts of the earth?

10 he who went down is the same also who went up far above all the heavens, that He may fill all things --

11 and He gave some [as] apostles, and some [as] prophets, and some [as] proclaimers of good news, and some [as] shepherds and teachers,

12 unto the perfecting of the saints, for a work of ministration, for a building up of the body of the Christ,

13 till we may all come to the unity of the faith and of the recognition of the Son of God, to a perfect man, to a measure of stature of the fulness of the Christ,

14 that we may no more be babes, tossed and borne about by every wind of the teaching, in the sleight of men, in craftiness, unto the artifice of leading astray,

15 and, being true in love, we may increase to Him [in] all things, who is the head -- the Christ;

16 from whom the whole body, being fitly joined together and united, through the supply of every joint, according to the working in the measure of each single part, the increase of the body doth make for the building up of itself in love.

17 This, then, I say, and I testify in the Lord; ye are no more to walk, as also the other nations walk, in the vanity of their mind,

18 being darkened in the understanding, being alienated from the life of God, because of the ignorance that is in them, because of the hardness of their heart,

19 who, having ceased to feel, themselves did give up to the lasciviousness, for the working of all uncleanness in greediness;

20 and ye did not so learn the Christ,

21 if so be ye did hear him, and in him were taught, as truth is in Jesus;

22 ye are to put off concerning the former behaviour the old man, that is corrupt according to the desires of the deceit,

23 and to be renewed in the spirit of your mind,

24 and to put on the new man, which, according to God, was created in righteousness and kindness of the truth.

25 Wherefore, putting away the lying, speak truth each with his neighbour, because we are members one of another;

26 be angry and do not sin; let not the sun go down upon your wrath,

27 neither give place to the devil;

28 whoso is stealing let him no more steal, but rather let him labour, working the thing that is good with the hands, that he may have to impart to him having need.

29 Let no corrupt word out of your mouth go forth, but what is good unto the needful building up, that it may give grace to the hearers;

30 and make not sorrowful the Holy Spirit of God, in which ye were sealed to a day of redemption.

31 Let all bitterness, and wrath, and anger, and clamour, and evil-speaking, be put away from you, with all malice,

32 and become one to another kind, tender-hearted, forgiving one another, according as also God in Christ did forgive you.