1 În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n'ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n'ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5 De aceea, cînd intră în lume, El zice: ,,Tu n'ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n'ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: ,,Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!``
8 După ce a zis întîi: ,,Tu n'ai voit şi n'ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat``, (lucruri aduse toate după Lege),
9 apoi zice: ,,Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.`` El desfiinţează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua.
10 Prin această ,,voie`` am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
11 Şi, pe cînd orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, cari niciodată nu pot şterge păcatele,
12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S'a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să -I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr'o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi.
15 Lucrul acesta ni -l adevereşte şi Duhul sfînt. Căci, după ce a zis:
16 ,,Iată legămîntul pe care -l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor``,
17 adaugă: ,,Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.``
18 Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,
20 pe calea cea nouă şi vie, pe care ne -a deschis -o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: -
21 şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: ,,A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!`` Şi în altă parte: ,,Domnul va judeca pe poporul Său.``
31 Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele dela început, cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
33 pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v'aţi făcut părtaşi cu aceia cari aveau aceeaş soartă ca voi.
34 În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.
35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v'a fost făgăduit.
37 ,,Încă puţină, foarte puţină vreme``, şi ,,Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.``
39 Noi însă nu sîntem din aceia cari dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia cari au credinţă pentru mîntuirea sufletului.
1 For the law having a shadow of the coming good things -- not the very image of the matters, every year, by the same sacrifices that they offer continually, is never able to make perfect those coming near,
2 since, would they not have ceased to be offered, because of those serving having no more conscience of sins, having once been purified?
3 but in those [sacrifices] is a remembrance of sins every year,
4 for it is impossible for blood of bulls and goats to take away sins.
5 Wherefore, coming into the world, he saith, `Sacrifice and offering Thou didst not will, and a body Thou didst prepare for me,
6 in burnt-offerings, and concerning sin-offerings, Thou didst not delight,
7 then I said, Lo, I come, (in a volume of the book it hath been written concerning me,) to do, O God, Thy will;`
8 saying above -- `Sacrifice, and offering, and burnt-offerings, and concerning sin-offering Thou didst not will, nor delight in,` -- which according to the law are offered --
9 then he said, `Lo, I come to do, O God, Thy will;` he doth take away the first that the second he may establish;
10 in the which will we are having been sanctified through the offering of the body of Jesus Christ once,
11 and every priest, indeed, hath stood daily serving, and the same sacrifices many times offering, that are never able to take away sins.
12 And He, for sin one sacrifice having offered -- to the end, did sit down on the right hand of God, --
13 as to the rest, expecting till He may place his enemies [as] his footstool,
14 for by one offering he hath perfected to the end those sanctified;
15 and testify to us also doth the Holy Spirit, for after that He hath said before,
16 `This [is] the covenant that I will make with them after those days, saith the Lord, giving My laws on their hearts, and upon their minds I will write them,`
17 and `their sins and their lawlessness I will remember no more;`
18 and where forgiveness of these [is], there is no more offering for sin.
19 Having, therefore, brethren, boldness for the entrance into the holy places, in the blood of Jesus,
20 which way he did initiate for us -- new and living, through the vail, that is, his flesh --
21 and a high priest over the house of God,
22 may we draw near with a true heart, in full assurance of faith, having the hearts sprinkled from an evil conscience, and having the body bathed with pure water;
23 may we hold fast the unwavering profession of the hope, (for faithful [is] He who did promise),
24 and may we consider one another to provoke to love and to good works,
25 not forsaking the assembling of ourselves together, as a custom of certain [is], but exhorting, and so much the more as ye see the day coming nigh.
26 For we -- willfully sinning after the receiving the full knowledge of the truth -- no more for sins doth there remain a sacrifice,
27 but a certain fearful looking for of judgment, and fiery zeal, about to devour the opposers;
28 any one who did set at nought a law of Moses, apart from mercies, by two or three witnesses, doth die,
29 of how much sorer punishment shall he be counted worthy who the Son of God did trample on, and the blood of the covenant did count a common thing, in which he was sanctified, and to the Spirit of the grace did despite?
30 for we have known Him who is saying, `Vengeance [is] Mine, I will recompense, saith the Lord;` and again, `The Lord shall judge His people;` --
31 fearful [is] the falling into the hands of a living God.
32 And call to your remembrance the former days, in which, having been enlightened, ye did endure much conflict of sufferings,
33 partly both with reproaches and tribulations being made spectacles, and partly having become partners of those so living,
34 for also with my bonds ye sympathised, and the robbery of your goods with joy ye did receive, knowing that ye have in yourselves a better substance in the heavens, and an enduring one.
35 Ye may not cast away, then, your boldness, which hath great recompense of reward,
36 for of patience ye have need, that the will of God having done, ye may receive the promise,
37 for yet a very very little, He who is coming will come, and will not tarry;
38 and `the righteous by faith shall live,` and `if he may draw back, My soul hath no pleasure in him,`
39 and we are not of those drawing back to destruction, but of those believing to a preserving of soul.