1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului.
4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.``
6 Şi, cum zice iarăş într'alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.``
7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să -L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit.
9 Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce -L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice,
10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,,după rînduiala lui Melhisedec.``
11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tîlcuit; fiindcă v'aţi făcut greoi la pricepere.
12 În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13 Şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc.
14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s'a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.
1 For every chief priest -- out of men taken -- in behalf of men is set in things [pertaining] to God, that he may offer both gifts and sacrifices for sins,
2 able to be gentle to those ignorant and going astray, since himself also is compassed with infirmity;
3 and because of this infirmity he ought, as for the people, so also for himself to offer for sins;
4 and no one to himself doth take the honour, but he who is called by God, as also Aaron:
5 so also the Christ did not glorify himself to become chief priest, but He who spake unto him: `My Son thou art, I to-day have begotten thee;`
6 as also in another [place] He saith, `Thou [art] a priest -- to the age, according to the order of Melchisedek;`
7 who in the days of his flesh both prayers and supplications unto Him who was able to save him from death -- with strong crying and tears -- having offered up, and having been heard in respect to that which he feared,
8 through being a Son, did learn by the things which he suffered -- the obedience,
9 and having been made perfect, he did become to all those obeying him a cause of salvation age-during,
10 having been addressed by God a chief priest, according to the order of Melchisedek,
11 concerning whom we have much discourse and of hard explanation to say, since ye have become dull of hearing,
12 for even owing to be teachers, because of the time, again ye have need that one teach you what [are] the elements of the beginning of the oracles of God, and ye have become having need of milk, and not of strong food,
13 for every one who is partaking of milk [is] unskilled in the word of righteousness -- for he is an infant,
14 and of perfect men is the strong food, who because of the use are having the senses exercised, unto the discernment both of good and of evil.