1 ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
7 Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
9 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
13 Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
14 Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
15 S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
20 Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult
1 Remember, O Jehovah, what hath befallen us, Look attentively, and see our reproach.
2 Our inheritance hath been turned to strangers, Our houses to foreigners.
3 Orphans we have been -- without a father, our mothers [are] as widows.
4 Our water for money we have drunk, Our wood for a price doth come.
5 For our neck we have been pursued, We have laboured -- there hath been no rest for us.
6 [To] Egypt we have given a hand, [To] Asshur, to be satisfied with bread.
7 Our fathers have sinned -- they are not, We their iniquities have borne.
8 Servants have ruled over us, A deliverer there is none from their hand.
9 With our lives we bring in our bread, Because of the sword of the wilderness.
10 Our skin as an oven hath been burning, Because of the raging of the famine.
11 Wives in Zion they have humbled, Virgins -- in cities of Judah.
12 Princes by their hand have been hanged, The faces of elders have not been honoured.
13 Young men to grind they have taken, And youths with wood have stumbled.
14 The aged from the gate have ceased, Young men from their song.
15 Ceased hath the joy of our heart, Turned to mourning hath been our dancing.
16 Fallen hath the crown [from] our head, Wo [is] now to us, for we have sinned.
17 For this hath our heart been sick, For these have our eyes been dim.
18 For the mount of Zion -- that is desolate, Foxes have gone up on it.
19 Thou, O Jehovah, to the age remainest, Thy throne to generation and generation.
20 Why for ever dost Thou forget us? Thou forsakest us for length of days!
21 Turn us back, O Jehovah, unto Thee, And we turn back, renew our days as of old.
22 For hast Thou utterly rejected us? Thou hast been wroth against us -- exceedingly?