1 For ye know yourselves, brethren, our entering in which we had to you, that it has not been in vain; 2 but, having suffered before and been insulted, even as ye know, in Philippi, we were bold in our God to speak unto you the glad tidings of God with much earnest striving. 3 For our exhortation was not of deceit, nor of uncleanness, nor in guile; 4 but even as we have been approved of God to have the glad tidings entrusted to us, so we speak; not as pleasing men, but God, who proves our hearts. 5 For we have not at any time been among you with flattering discourse, even as ye know, nor with a pretext for covetousness, God is witness; 6 nor seeking glory from men, neither from you nor from others, when we might have been a charge as Christ’s apostles;

7 but have been gentle in the midst of you, as a nurse would cherish her own children. 8 Thus, yearning over you, we had found our delight in having imparted to you not only the glad tidings of God, but our own lives also, because ye had become beloved of us. 9 For ye remember, brethren, our labour and toil: working night and day, not to be chargeable to any one of you, we have preached to you the glad tidings of God. 10 Yeare witnesses, and God, how piously and righteously and blamelessly we have conducted ourselves with you that believe: 11 as ye know how, as a father his own children, we used to exhort each one of you, and comfort and testify, 12 that ye should walk worthy of God, who calls you to his own kingdom and glory.

13 And for this cause we also give thanks to God unceasingly that, having received the word of the report of God by us, ye accepted, not men’s word, but, even as it is truly, God’s word, which also works in you who believe. 14 For ye, brethren, have become imitators of the assemblies of God which are in Judaea in Christ Jesus; for ye also have suffered the same things of your own countrymen as also they of the Jews, 15 who have both slain the Lord Jesus and the prophets, and have driven us out by persecution, and do not please God, and are against all men, 16 forbidding us to speak to the nations that they may be saved, that they may fill up their sins always: but wrath has come upon them to the uttermost.

17 But we, brethren, having been bereaved of you and separated for a little moment in person, not in heart, have used more abundant diligence to see your face with much desire; 18 wherefore we have desired to come to you, even I Paul, both once and twice, and Satan has hindered us. 19 For what is our hope, or joy, or crown of boasting? are not ye also before our Lord Jesus at his coming? 20 for ye are our glory and joy.

1 Voi*Cap. 1:5,9. înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi*Fapte 16:22., cum știți, am*Cap. 1:5. venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim*Fapte 17:2. Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor*Filip. 1:30.Col. 2:1. lupte. 3 Căci*2 Cor. 7:2. Vers. 5.2 Pet. 1:16. propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4 Ci, fiindcă*1 Cor. 7:25.1 Tim. 1:11,12. Dumnezeu ne-a găsit vrednici să*1 Cor. 9:17.Gal. 2:7.Tit 1:3. ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem*Gal. 1:10. nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care*Prov. 17:3.Rom. 8:27. ne cercetează inima. 5 În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am*Fapte 20:33.2 Cor. 2:17;4:2;7:2;12:17. întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu*Rom. 1:9.. 6 N-am*Ioan 5:41,44;12:43.1 Tim. 5:17. căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli*1 Cor. 9:4,6,12,18.2 Cor. 10:1,2,10,11;13:10.2 Tes. 3:9.Filim. 8,9.2 Cor. 11:9;12:13,14.2 Tes. 3:8. ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă*1 Cor. 9:1,2,5., ne-am arătat blânzi*1 Cor. 2:3;9:22.2 Cor. 13:4.2 Tim. 2:24. în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm*Rom. 1:11;15:29. nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața*2 Cor. 12:15. noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi*Fapte 20:34.1 Cor. 4:12.2 Cor. 11:9.2 Tes. 3:8. și noapte ca*2 Cor. 12:13,14. să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi*Cap. 1:5. sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că*2 Cor. 7:2.2 Tes. 3:7. am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11 Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream 12 să*Efes. 4:1.Filip. 1:27.Col. 1:10. Cap. 4:1. vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care*1 Cor. 1:9. Cap. 5:24.2 Tes. 2:14.2 Tim. 1:9. vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13 De aceea mulțumim fără încetare*Cap. 1:3. lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu*Mat. 10:40.Gal. 4:14.2 Pet. 3:2. ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 14 Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor*Gal. 1:22. lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași*Fapte 17:5,13. rele pe care le-au suferit ele din partea*Evr. 10:33,34. iudeilor. 15 Iudeii*Fapte 2:23;3:15;5:30;7:52. aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci*Mat. 5:12;23:34,37.Luca 13:33,34.Fapte 7:52., pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și*Est. 3:8. sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci*Luca 11:52.Fapte 13:50;14:5,19;17:5,13;18:12;19:9;22:21,22. ne opresc să vorbim neamurilor ca*Gen. 15:16. să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a*Mat. 23:32;24:6,14. ajuns mânia lui Dumnezeu! 17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața*1 Cor. 5:3.Col. 2:5., dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem*Cap. 3:10.. 18 Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana*Rom. 1:13;15:22.. 19 Căci cine*2 Cor. 1:14.Filip. 2:16;4:1. este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa*Prov. 16:31. noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la*1 Cor. 15:23. Cap. 3:13.Apoc. 1:7;22:12. venirea Lui? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.