1 A Prayer of Habakkuk the prophet upon Shigionoth. 2 Jehovah, I heard the report of thee, and I feared. Jehovah, revive thy work in the midst of the years, In the midst of the years make it known: In wrath remember mercy!

3 +God*GodHebrew: Eloah came from Teman, And the Holy One from mount Paran. Selah. His glory covereth the heavens, And the earth is full of his praise. 4 And his brightness was as the light; Rays came forth from his hand; And there was the hiding of his power. 5 Before him went the pestilence, And a burning flame went forth at his feet. 6 He stood, and measured the earth; He beheld, and discomfited the nations; And the eternal mountains were scattered, The everlasting hills gave way: His ways are everlasting. 7 I saw the tents of Cushan in affliction; The curtains of the land of Midian did tremble. 8 Was Jehovah wrathful with the rivers? Was thine anger against the rivers? Was thy rage against the sea, That thou didst ride upon thy horses, Thy chariots of salvation? 9 Thy bow was made naked, The rods of discipline sworn according to thy word. Selah. Thou didst cleave the earth with rivers. 10 The mountains saw thee, they were in travail: Torrents of waters passed by; The deep uttered its voice, Lifted up its hands on high. 11 The sun and moon stood still in their habitation, At the light of thine arrows which shot forth, — At the shining of thy glittering spear. 12 Thou didst march through the land in indignation, Thou didst thresh the nations in anger. 13 Thou wentest forth for the salvation of thy people, For the salvation of thine anointed; Thou didst smite off the head from the house of the wicked, Laying bare the foundation even to the neck. Selah. 14 Thou didst strike through with his own spears the head of his leaders: They came out as a whirlwind to scatter me, Whose exulting was as to devour the afflicted secretly. 15 Thou didst walk through the sea with thy horses, The heap of great waters.

16 I heard, and my belly trembled; My lips quivered at the voice; Rottenness entered into my bones, and I trembled in my place, That I might rest in the day of distress, When their invader shall come up against the people. 17 For though the fig-tree shall not blossom, Neither shall fruit be in the vines; The labour of the olive-tree shall fail, And the fields shall yield no food; The flock shall be cut off from the fold, And there shall be no herd in the stalls: 18 Yet I will rejoice in Jehovah, I will joy in the God*GodHebrew: Elohim of my salvation. 19 Jehovah, the Lord, is my strength, And he maketh my feet like hinds' feet, And he will make me to walk upon my high places. To the chief Musician. On my stringed instruments.

1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor*Ps. 7:1. de jale) 2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți*Ps. 85:6. lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale! 3 Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt*Deut. 33:2.Jud. 5:4.Ps. 68:7. vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. 4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui. 5 Înaintea Lui merge*Naum 1:3. ciuma, și molima*Ps. 18:8. calcă pe urmele Lui. 6 Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții*Naum 1:5. cei veșnici*Gen. 49:26. se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7 Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului. 8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat*Deut. 33:26,27.Ps. 68:4;104:3. Vers. 15. pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință? 9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul*Ps. 78:15,16;105:41. râurilor. 10 La vederea Ta, se cutremură*Exod 19:16,18.Jud. 5:4,5.Ps. 68:8;77:18;114:4. munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile*Exod 14:22.Ios. 3:16. în sus. 11 Soarele*Ios. 10:12,13. și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților*Ios. 10:11.Ps. 18:14;77:17,18. Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. 12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta*Ier. 51:33.Amos 1:3.Mica 4:13.. 13 Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi*Ios. 10:24;11:8,12.Ps. 68:21. acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) – 14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș. 15 Cu caii Tăi mergi*Ps. 77:19. Vers. 8. pe mare, pe spuma apelor mari. 16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul*Ps. 119:120.Ier. 23:9.; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu*Iov 13:15. tot mă voi bucura*Is. 41:16;61:10. în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeu este tăria*Ps. 27:1. mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor*2 Sam. 22:34.Ps. 18:33. și mă face să merg pe înălțimile mele*Deut. 32:13;33:29.. –

Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.