1 Woe to the bloody city! It is all full of lies and violence; the prey departeth not. 2 The crack of the whip, and the noise of the rattling of the wheels, and of the prancing horses, and of the bounding chariots! 3 The horseman springing up, and the glitter of the sword, and the flash of the spear, and a multitude of slain, and a mass of carcases, and no end of corpses: they stumble over their corpses. 4 — Because of the multitude of the fornications of the well-favoured harlot, mistress of sorceries, that selleth nations through her fornications, and families through her sorceries, 5 behold, I am against thee, saith Jehovah of hosts; and I will uncover thy skirts upon thy face, and I will shew the nations thy nakedness, and the kingdoms thy shame. 6 And I will cast abominable filth upon thee, and make thee vile, and will set thee as a gazing stock. 7 And it shall come to pass, that all they that see thee shall flee from thee, and shall say, Nineveh is laid waste! Who will bemoan her? whence shall I seek comforters for thee?

8 Art thou better than No-Amon, that was situate among the rivers, that had the waters round about her, whose rampart was the sea, and of the sea was her wall? 9 Ethiopia was her strength, and Egypt, and it was infinite; Phut and the Libyans were her helpers. 10 She too was carried away, she went into captivity: her infants also were dashed in pieces, at the top of all the streets; and they cast lots for her honourable men, and all her great men were bound with chains. 11 Thou also shalt be drunken: thou shalt be hid; thou also shalt seek a refuge from the enemy. 12 All thy strongholds are like fig-trees with the first-ripe figs: if they be shaken, they even fall into the mouth of the eater. 13 Behold, thy people in the midst of thee are as women: the gates of thy land are set wide open unto thine enemies; the fire devoureth thy bars. 14 Draw thee water for the siege, strengthen thy fortresses; go into the clay, and tread the mortar, make strong the brick-kiln. 15 There shall the fire devour thee; the sword shall cut thee off; it shall devour thee like the cankerworm. Make thyself many as the cankerworm, make thyself many as the locust. 16 Thou hast multiplied thy merchants more than the stars of the heavens; the cankerworm spreadeth himself out and flieth away. 17 Thy chosen men are as the locusts, and thy captains as swarms of grasshoppers, which camp in the hedges in the cold day: when the sun ariseth they flee away, and their place is not known where they are. 18 Thy shepherds slumber, O king of Assyria; thy nobles lie still; thy people are scattered upon the mountains, and no man gathereth them. 19 There is no healing of thy breach; thy wound is grievous; all that hear the report of thee clap the hands over thee; for upon whom hath not thy wickedness passed continually?

1 Vai de cetatea*Ezec. 22:3;24:6,9.Hab. 2:12. vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!… 2 Auziți pocnetul biciului, huruitul*Ier. 47:3. roților, tropăitul cailor și duruitul carelor! 3 Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!… 4 Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită*Is. 47:9,12.Apoc. 18:2,3., care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, 5 „iată*Cap. 2:13., am necaz pe tine", zice Domnul oștirilor. „Îți voi ridica poalele*Is. 47:2,3.Ier. 13:22,26.Mica 1:11. peste cap, ca să-ți vadă*Hab. 2:16. neamurile goliciunea și împărățiile, rușinea. 6 Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi*Mal. 2:9. și te voi face de ocară*Evr. 10:33.. 7 Toți cei ce te vor vedea*Apoc. 18:10. vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va*Ier. 15:5. plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?" 8 Ești*Amos 6:2. tu mai bună decât No-Amon*Ier. 46:25,26.Ezec. 30:14-16., cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? 9 Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei. 10 Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei*Ps. 137:9.Is. 13:16.Osea 13:16. au fost zdrobiți în toate colțurile*Plâng. 2:19. ulițelor; au aruncat sorțul*Ioel 3:3.Obad. 11. asupra fruntașilor ei și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11 Și*Ier. 25:17,27. Cap. 1:10. tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! 12 Toate cetățuile tale sunt niște smochini*Apoc. 6:13. cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. 13 Iată, poporul*Ier. 50:37;51:30. tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele*Ps. 147:13.Ier. 51:20.! 14 Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile*Cap. 2:1.! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă! 15 Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște*Ioel 1:4. lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! 16 Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară. 17 Voievozii tăi*Apoc. 9:7. sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau. 18 În timp ce păstorii*Exod 15:16.Ps. 76:6. tăi dorm, împărate*Ier. 50:18.Ezec. 31:3. al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit*1 Împ. 22:17. pe munți și nimeni nu-l mai strânge. 19 Rana ta nu se alină prin nimic, rana*Mica 1:9. ta este fără leac! Toți cei ce*Plâng. 2:15.Ţef. 2:15.Is. 14:8. vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?