1 {Dem Vorsänger, auf der Gittith. Von den Söhnen Korahs, ein Psalm.}
2 Wie lieblich sind deine Wohnungen, Jehova der Heerscharen!
3 Es sehnt sich, ja, es schmachtet meine Seele nach den Vorhöfen Jehovas; mein Herz und mein Fleisch rufen laut nach dem lebendigen Gott. {El}
4 Selbst der Sperling hat ein Haus gefunden, und die Schwalbe ein Nest für sich, wo sie ihre Jungen hingelegt... deine Altäre, Jehova der Heerscharen, mein König und mein Gott!
5 Glückselig, die da wohnen in deinem Hause! stets werden sie dich loben. (Sela.)
6 Glückselig der Mensch, dessen Stärke in dir ist, in deren Herzen gebahnte Wege sind!
7 Durch das Tränental {Hebr. Bakatal} gehend, machen sie es zu einem Quellenort; ja, mit Segnungen bedeckt es der Frühregen.
8 Sie gehen von Kraft zu Kraft; sie erscheinen vor Gott in Zion.
9 Jehova, Gott der Heerscharen, höre mein Gebet; nimm zu Ohren, du Gott Jakobs! (Sela.)
10 Du, unser Schild, sieh, o Gott; und schaue an das Antlitz deines Gesalbten!
11 Denn ein Tag in deinen Vorhöfen ist besser als sonst tausend; ich will lieber an der Schwelle stehen im Hause meines Gottes, als wohnen in den Zelten der Gesetzlosen. {Eig. der Gesetzlosigkeit}
12 Denn Jehova, Gott, ist Sonne und Schild; Gnade und Herrlichkeit wird Jehova geben, kein Gutes vorenthalten denen, die in Lauterkeit {O. Vollkommenheit, Tadellosigkeit} wandeln.
13 Jehova der Heerscharen! glückselig der Mensch, der auf dich vertraut!
1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -
5 Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
6 Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).
9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!