1 La troisième année du règne du roi Belschatsar, moi, Daniel, j’eus une vision, outre celle que j’avais eue précédemment. 2 Lorsque j’eus cette vision, il me sembla que j’étais à Suse, la capitale, dans la province d’Élam; et pendant ma vision, je me trouvais près du fleuve d’Ulaï. 3 Je levai les yeux, je regardai, et voici, un bélier se tenait devant le fleuve, et il avait des cornes; ces cornes étaient hautes, mais l’une était plus haute que l’autre, et elle s’éleva la dernière. 4 Je vis le bélier qui frappait de ses cornes à l’occident, au septentrion et au midi; aucun animal ne pouvait lui résister, et il n’y avait personne pour délivrer ses victimes; il faisait ce qu’il voulait, et il devint puissant. 5 Comme je regardais attentivement, voici, un bouc venait de l’occident, et parcourait toute la terre à sa surface, sans la toucher; ce bouc avait une grande corne entre les yeux. 6 Il arriva jusqu’au bélier qui avait des cornes, et que j’avais vu se tenant devant le fleuve, et il courut sur lui dans toute sa fureur. 7 Je le vis qui s’approchait du bélier et s’irritait contre lui; il frappa le bélier et lui brisa les deux cornes, sans que le bélier eût la force de lui résister; il le jeta par terre et le foula, et il n’y eut personne pour délivrer le bélier. 8 Le bouc devint très puissant; mais lorsqu’il fut puissant, sa grande corne se brisa. Quatre grandes cornes s’élevèrent pour la remplacer, aux quatre vents des cieux. 9 De l’une d’elles sortit une petite corne, qui s’agrandit beaucoup vers le midi, vers l’orient, et vers le plus beau des pays. 10 Elle s’éleva jusqu’à l’armée des cieux, elle fit tomber à terre une partie de cette armée et des étoiles, et elle les foula. 11 Elle s’éleva jusqu’au chef de l’armée, lui enleva le sacrifice perpétuel, et renversa le lieu de son sanctuaire. 12 L’armée fut livrée avec le sacrifice perpétuel, à cause du péché; la corne jeta la vérité par terre, et réussit dans ses entreprises. 13 J’entendis parler un saint; et un autre saint dit à celui qui parlait: Pendant combien de temps s’accomplira la vision sur le sacrifice perpétuel et sur le péché dévastateur? Jusques à quand le sanctuaire et l’armée seront-ils foulés? 14 Et il me dit: Deux mille trois cents soirs et matins; puis le sanctuaire sera purifié. 15 Tandis que moi, Daniel, j’avais cette vision et que je cherchais à la comprendre, voici, quelqu’un qui avait l’apparence d’un homme se tenait devant moi. 16 Et j’entendis la voix d’un homme au milieu de l’Ulaï; il cria et dit: *Da 9:21.Lu 1:26.Gabriel, explique-lui la vision. 17 Il vint alors près du lieu où j’étais; et à son approche, je fus effrayé, et je tombai sur ma face. Il me dit: Sois attentif, fils de l’homme, car la vision concerne un temps qui sera la fin. 18 Comme il me parlait, je restai frappé d’étourdissement, la face contre terre. Il me toucha, et me fit tenir debout à la place où je me trouvais. 19 Puis il me dit: Je vais t’apprendre, ce qui arrivera au terme de la colère, car il y a un temps marqué pour la fin. 20 Le bélier que tu as vu, et qui avait des cornes, ce sont les rois des Mèdes et des Perses. 21 Le bouc, c’est le roi de Javan, La grande corne entre ses yeux, c’est le premier roi. 22 Les quatre cornes qui se sont élevées pour remplacer cette corne brisée, ce sont quatre royaumes qui s’élèveront de cette nation, mais qui n’auront pas autant de force. 23 A la fin de leur domination, lorsque les pécheurs seront consumés, il s’élèvera un roi impudent et artificieux. 24 Sa puissance s’accroîtra, mais non par sa propre force; il fera d’incroyables ravages, il réussira dans ses entreprises, il détruira les puissants et le peuple des saints. 25 A cause de sa prospérité et du succès de ses ruses, il aura de l’arrogance dans le cœur, il fera périr beaucoup d’hommes qui vivaient paisiblement, et il s’élèvera contre le chef des chefs; mais il sera brisé, sans l’effort d’aucune main. 26 Et la vision des soirs et des matins, dont il s’agit, est véritable. Pour toi, tiens secrète cette vision, car elle se rapporte à des temps éloignés. 27 Moi, Daniel, je fus plusieurs jours languissant et malade; puis je me levai, et je m’occupai des affaires du roi. J’étais étonné de la vision, et personne n’en eut connaissance.

1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte*Cap. 7:1.. 2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa*Est. 1:2., în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3 Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia*Cap. 5:19;11:3,16. și a ajuns puternic. 5 Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn*Vers. 21. mare între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8 Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari*Cap. 7:6. Vers. 22. Cap. 11:4., în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul*Cap. 7:8;11:21. din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi*Cap. 11:25., spre răsărit și spre țara*Ps. 48:2.Ezec. 20:6,15. Cap. 11:16,45. cea minunată. 10 S-a înălțat*Cap. 11:28. până la oștirea cerurilor*Is. 14:13., a doborât*Apoc. 12:4. la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat*Ier. 48:26,42. Vers. 25. Cap. 11:36. până la căpetenia*Cap. 11:31;12:11. oștirii, i-a smuls*Ios. 5:14. jertfa necurmată*Exod 29:38.Num. 28:3.Ezec. 46:13. și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12 Oastea*Cap. 11:31. a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul*Ps. 119:43,142.Is. 59:14. la pământ și a izbutit*Vers. 4. Cap. 11:28,36. în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt*Cap. 4:13;12:6.1 Pet. 1:12. vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?" 14 Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!" 15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam*Cap. 12:8.1 Pet. 1:10,11. s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om*Ezec. 1:26.. 16 Și am auzit un glas de om în mijlocul râului*Cap. 12:6,7. Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile*Cap. 9:21.Luca 1:19,26., tâlcuiește-i vedenia aceasta!" 17 El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut*Ezec. 1:28.Apoc. 1:17. cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!" 18 Pe când*Cap. 10:9,10.Luca 9:32. îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins*Ezec. 2:2. și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește*Cap. 9:27;11:27,35,36;12:7.Hab. 2:3. vremea sfârșitului. 20 Berbecul*Vers. 3. pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul*Vers. 5. însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat*Cap. 11:3.. 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt*Vers. 8. Cap. 11:4. sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat*Vers. 6. fără rușine*Deut. 28:50. și viclean. 24 El va fi tare, dar*Apoc. 17:13,17. nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti*Vers. 12. Cap. 11:36. în tot ce va începe, va nimici*Vers. 10. Cap. 7:25. pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. 25 Din pricina propășirii*Cap. 11:21,23,24. lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa*Vers. 11. Cap. 11:36., va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica*Vers. 11. Cap. 11:36. împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini*Iov 34:20.Plâng. 4:6. Cap. 2:34,45. omenești. 26 Iar vedenia*Cap. 10:1. cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește*Ezec. 12:27. Cap. 10:14;12:4,9.Apoc. 22:10. vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27 Eu*Cap. 7:28;10:8,16., Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile*Cap. 6:2,3. împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și*Vers. 6. nimeni nu știa.