1 Ne te presse pas d’ouvrir la bouche, et que ton cœur ne se hâte pas d’exprimer une parole devant Dieu; car Dieu est au ciel, et toi sur la terre: que tes paroles soient donc peu nombreuses. 2 Car, si les songes naissent de la multitude des occupations, la voix de l’insensé se fait entendre dans la multitude des paroles. 3 *No 30:2.De 23:21.Lorsque tu as fait un vœu à Dieu, ne tarde pas à l’accomplir, car il n’aime pas les insensés: accomplis le vœu que tu as fait. 4 *De 23:21,22.Mieux vaut pour toi ne point faire de vœu, que d’en faire un et de ne pas l’accomplir. 5 Ne permets pas à ta bouche de faire pécher ta chair, et ne dis pas en présence de l’envoyé que c’est une inadvertance. Pourquoi Dieu s’irriterait-il de tes paroles, et détruirait-il l’ouvrage de tes mains? 6 *Pr 10:19.Car, s’il y a des vanités dans la multitude des songes, il y en a aussi dans beaucoup de paroles; c’est pourquoi, crains Dieu.

7 Si tu vois dans une province le pauvre opprimé et la violation du droit et de la justice, ne t’en étonne point; car un homme élevé est placé sous la surveillance d’un autre plus élevé, et au-dessus d’eux il en est de plus élevés encore. 8 Un avantage pour le pays à tous égards, c’est un roi honoré du pays. 9 Celui qui aime l’argent n’est pas rassasié par l’argent, et celui qui aime les richesses n’en profite pas. C’est encore là une vanité. 10 Quand le bien abonde, ceux qui le mangent abondent; et quel avantage en revient-il à son possesseur, sinon qu’il le voit de ses yeux? 11 Le sommeil du travailleur est doux, qu’il ait peu ou beaucoup à manger; mais le rassasiement du riche ne le laisse pas dormir. 12 Il est un mal grave que j’ai vu sous le soleil: des richesses conservées, pour son malheur, par celui qui les possède. 13 Ces richesses se perdent par quelque événement fâcheux; il a engendré un fils, et il ne reste rien entre ses mains. 14 Comme il est sorti du ventre de sa mère, il s’en retourne nu ainsi qu’il était venu, et *Ps 49:18.pour son travail n’emporte rien qu’il puisse prendre dans sa main. 15 C’est encore là un mal grave. Il s’en va comme il était venu; et quel avantage lui revient-il d’avoir travaillé pour du vent? 16 De plus, toute sa vie il mange dans les ténèbres, et il a beaucoup de chagrin, de maux et d’irritation. 17 Voici ce que j’ai vu: *Ec 2:24;3:12,22;9:7; 11:9.c’est pour l’homme une chose bonne et belle de manger et de boire, et de jouir du bien-être au milieu de tout le travail qu’il fait sous le soleil, pendant le nombre des jours de vie que Dieu lui a donnés; *Ec 2:10.car c’est là sa part. 18 Mais, si Dieu a donné à un homme des richesses et des biens, s’il l’a rendu maître d’en manger, d’en prendre sa part, et de se réjouir au milieu de son travail, c’est là un don de Dieu. 19 Car il ne se souviendra pas beaucoup des jours de sa vie, parce que Dieu répand la joie dans son cœur.

1 Păzește-ți piciorul*Exod 3:5.Is. 1:12. când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți decât*1 Sam. 15:22.Ps. 50:8.Prov. 15:8;21:27.Osea 6:6. să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. 2 Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ți rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, și tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe*Prov. 10:19.Mat. 6:7. multe. 3 Căci, dacă visele se nasc din mulțimea grijilor, prostia*Prov. 10:19. nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor. 4 Dacă*Num. 30:2.Deut. 23:21-23.Ps. 50:14;76:11. ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește*Ps. 66:13,14. juruința pe care ai făcut-o. 5 Mai*Prov. 20:25.Fapte 5:4. bine să nu faci nicio juruință decât să faci o juruință și să n-o împlinești. 6 Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu*1 Cor. 11:10. zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea viselor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te*Cap. 12:13. de Dumnezeu! 8 Când vezi*Cap. 3:16. în țară pe cel sărac năpăstuit și jefuit în numele dreptului și dreptății, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel*Ps. 12:5;58:11;82:1. mare veghează altul mai mare și peste ei toți, Cel Preaînalt. 9 Dar un folos pentru țară, în toate privințele, este un împărat prețuit în țară. 10 Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11 Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13 Este*Cap. 6:1. un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. 14 Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. 15 Cum*Iov 1:21.Ps. 49:17.1 Tim. 6:7. a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. 16 Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce*Cap. 1:3. folos are el că*Prov. 11:29. s-a trudit în vânt? 17 Ba încă toată viața lui a*Ps. 127:2. mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. 18 Iată ce am văzut: este*Cap. 2:24;3:12,13,22;9:7;11:9.1 Tim. 6:17. bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci*Cap. 2:10;3:22. aceasta este partea lui. 19 Dar dacă*Cap. 2:24;3:13;6:2. a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.