1 Paroles de l’Ecclésiaste, fils de David, roi de Jérusalem. 2 Vanité des vanités, dit l’Ecclésiaste, vanité des vanités, *Ps 62:10;144:4.tout est vanité. 3 *Ec 2:22;3:9.Quel avantage revient-il à l’homme de toute la peine qu’il se donne sous le soleil? 4 Une génération s’en va, une autre vient, *Ps 104:5.et la terre subsiste toujours. 5 Le soleil se lève, le soleil se couche; il soupire après le lieu d’où il se lève de nouveau. 6 Le vent se dirige vers le midi, tourne vers le nord; puis il tourne encore, et reprend les mêmes circuits. 7 *Job 38:8,9,10,11.Ps 104:9,10.Tous les fleuves vont à la mer, et la mer n’est point remplie; ils continuent à aller vers le lieu où ils se dirigent. 8 Toutes choses sont en travail au-delà de ce qu’on peut dire; l’œil ne se rassasie pas de voir, et l’oreille ne se lasse pas d’entendre. 9 *Ec 3:15.Ce qui a été, c’est ce qui sera, et ce qui s’est fait, c’est ce qui se fera, il n’y a rien de nouveau sous le soleil. 10 S’il est une chose dont on dise: Vois ceci, c’est nouveau! Cette chose existait déjà dans les siècles qui nous ont précédés. 11 On ne se souvient pas de ce qui est ancien; et ce qui arrivera dans la suite ne laissera pas de souvenir chez ceux qui vivront plus tard.

12 Moi, l’Ecclésiaste, j’ai été roi d’Israël à Jérusalem. 13 J’ai appliqué mon cœur à rechercher et à sonder par la sagesse tout ce qui se fait sous les cieux: c’est là une occupation pénible, à laquelle Dieu soumet les fils de l’homme. 14 J’ai vu tout ce qui se fait sous le soleil; et voici, tout est vanité et poursuite du vent. 15 Ce qui est courbé ne peut se redresser, et ce qui manque ne peut être compté. 16 J’ai dit en mon cœur: Voici, j’ai grandi et surpassé en sagesse tous ceux qui ont dominé avant moi sur Jérusalem, et mon cœur a vu beaucoup de sagesse et de science. 17 J’ai appliqué mon cœur à connaître la sagesse, et à connaître la sottise et la folie; j’ai compris que cela aussi c’est la poursuite du vent. 18 Car avec beaucoup de sagesse on a beaucoup de chagrin, et celui qui augmente sa science augmente sa douleur.

1 Cuvintele Eclesiastului*Vers. 12. Cap. 7:27;12:8-10., fiul lui David, împăratul Ierusalimului. 2 O, deșertăciune*Ps. 39:5,6;62:9;144:4. Cap. 12:8. a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul*Rom. 8:20. este deșertăciune. 3 Ce*Cap. 2:22;3:9. folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare? 4 Un neam trece, altul vine și*Ps. 104:5;119:90. pământul rămâne veșnic în picioare. 5 Soarele*Ps. 19:5,6. răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. 6 Vântul*Ioan 3:8. suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri. 7 Toate*Iov 38:10.Ps. 104:8,9. râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo. 8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul*Prov. 27:20. nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind. 9 Ce*Cap. 3:15. a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!", de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră. 11 Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

12 Eu*Vers. 1., Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. 13 Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire*Gen. 3:19. Cap. 3:10. plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt! 15 Ce*Cap. 7:13. este strâmb nu se poate îndrepta și ce lipsește nu poate fi trecut la număr. 16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit și am întrecut*1 Împ. 3:12,13;4:30;10:7,23. Cap. 2:9. în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință." 17 Mi-am pus*Cap. 2:3,12;7:23,25.1 Tes. 5:21. inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt. 18 Căci unde este*Cap. 12:12. multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere.