1 *Hé 11:32.Jephthé, le Galaadite, était un vaillant héros. Il était fils d’une femme prostituée; et c’est Galaad qui avait engendré Jephthé. 2 La femme de Galaad lui enfanta des fils, qui, devenus grands, chassèrent Jephthé, et lui dirent: Tu n’hériteras pas dans la maison de notre père, car tu es fils d’une autre femme. 3 Et Jephthé s’enfuit loin de ses frères, et il habita dans le pays de Tob. Des gens de rien se rassemblèrent auprès de Jephthé, et ils faisaient avec lui des excursions. 4 Quelque temps après, les fils d’Ammon firent la guerre à Israël. 5 Et comme les fils d’Ammon faisaient la guerre à Israël, les anciens de Galaad allèrent chercher Jephthé au pays de Tob. 6 Ils dirent à Jephthé: Viens, tu seras notre chef, et nous combattrons les fils d’Ammon. 7 Jephthé répondit aux anciens de Galaad: N’avez-vous pas eu de la haine pour moi, et ne m’avez-vous pas chassé de la maison de mon père? Pourquoi venez-vous à moi maintenant que vous êtes dans la détresse? 8 Les anciens de Galaad dirent à Jephthé: Nous revenons à toi maintenant, afin que tu marches avec nous, que tu combattes les fils d’Ammon, et que tu sois notre chef, celui de tous les habitants de Galaad. 9 Jephthé répondit aux anciens de Galaad: Si vous me ramenez pour combattre les fils d’Ammon, et que l’Éternel les livre devant moi, je serai votre chef. 10 Les anciens de Galaad dirent à Jephthé: Que l’Éternel nous entende, et qu’il juge, si nous ne faisons pas ce que tu dis. 11 Et Jephthé partit avec les anciens de Galaad. Le peuple le mit à sa tête et l’établit comme chef, et Jephthé répéta devant l’Éternel, à Mitspa, toutes les paroles qu’il avait prononcées.

12 Jephthé envoya des messagers au roi des fils d’Ammon, pour lui dire: Qu’y a-t-il entre moi et toi, que tu viennes contre moi pour faire la guerre à mon pays? 13 Le roi des fils d’Ammon répondit aux messagers de Jephthé: C’est qu’Israël, quand il est monté d’Égypte, s’est emparé de mon pays, depuis l’Arnon jusqu’au Jabbok et au Jourdain. Rends-le maintenant de bon gré. 14 Jephthé envoya de nouveau des messagers au roi des fils d’Ammon, 15 pour lui dire: Ainsi parle Jephthé: *No 21:13.De 2:9,19.Israël ne s’est point emparé du pays de Moab, ni du pays des fils d’Ammon. 16 Car lorsqu’Israël est monté d’Égypte, il a marché dans le désert jusqu’à la mer Rouge, et il est arrivé à Kadès. 17 Alors Israël envoya des messagers au roi d’Édom, pour lui dire: *No 20:17.Laisse-moi passer par ton pays. Mais le roi d’Édom n’y consentit pas. Il en envoya aussi au roi de Moab, qui refusa. Et Israël resta à Kadès. 18 Puis il marcha par le désert, tourna le pays d’Édom et le pays de Moab, et vint à l’orient du pays de Moab; ils campèrent au-delà de l’Arnon, sans entrer sur le territoire de Moab, car l’Arnon est la frontière de Moab. 19 *De 2:26.Israël envoya des messagers à Sihon, roi des Amoréens, roi de Hesbon, et Israël lui dit: *No 21:22.Laisse-nous passer par ton pays jusqu’au lieu où nous allons. 20 Mais Sihon n’eut pas assez confiance en Israël pour le laisser passer sur son territoire; il rassembla tout son peuple, campa à Jahats, et combattit Israël. 21 L’Éternel, le Dieu d’Israël, livra Sihon et tout son peuple entre les mains d’Israël, qui les battit. Israël s’empara de tout le pays des Amoréens établis dans cette contrée. 22 Ils s’emparèrent de tout le territoire des Amoréens, *De 2:36.depuis l’Arnon jusqu’au Jabbok, et depuis le désert jusqu’au Jourdain. 23 Et maintenant que l’Éternel, le Dieu d’Israël, a chassé les Amoréens devant son peuple d’Israël, est-ce toi qui aurais la possession de leur pays? 24 Ce que ton dieu Kemosch te donne à posséder, ne le posséderais-tu pas? Et tout ce que l’Éternel, notre Dieu, a mis en notre possession devant nous, nous ne le posséderions pas! 25 *No 22:2, etc.Vaux-tu donc mieux que Balak, fils de Tsippor, roi de Moab? A-t-il contesté avec Israël, ou lui a-t-il fait la guerre! 26 Voilà trois cents ans qu’Israël habite à Hesbon et dans les villes de son ressort, à Aroër et dans les villes de son ressort, et dans toutes les villes qui sont sur les bords de l’Arnon: pourquoi ne les lui avez-vous pas enlevées pendant ce temps-là? 27 Je ne t’ai point offensé, et tu agis mal avec moi en me faisant la guerre. Que l’Éternel, le juge, soit aujourd’hui juge entre les enfants d’Israël et les fils d’Ammon! 28 Le roi des fils d’Ammon n’écouta point les paroles que Jephthé lui fit dire.

29 L’esprit de l’Éternel fut sur Jephthé. Il traversa Galaad et Manassé; il passa à Mitspé de Galaad; et de Mitspé de Galaad, il marcha contre les fils d’Ammon. 30 Jephthé fit un vœu à l’Éternel, et dit: Si tu livres entre mes mains les fils d’Ammon, 31 quiconque sortira des portes de ma maison au-devant de moi, à mon heureux retour de chez les fils d’Ammon, sera consacré à l’Éternel, et je l’offrirai en holocauste. 32 Jephthé marcha contre les fils d’Ammon, et l’Éternel les livra entre ses mains. 33 Il leur fit éprouver une très grande défaite, depuis Aroër jusque vers Minnith, espace qui renfermait vingt villes, et jusqu’à Abel-Keramim. Et les fils d’Ammon furent humiliés devant les enfants d’Israël.

34 Jephthé retourna dans sa maison à Mitspa. Et voici, sa fille sortit au-devant de lui avec des tambourins et des danses. C’était son unique enfant; il n’avait point de fils et point d’autre fille. 35 Dès qu’il la vit, il déchira ses vêtements, et dit: Ah! Ma fille! Tu me jettes dans l’abattement, tu es au nombre de ceux qui me troublent! J’ai fait un vœu à l’Éternel, et je ne puis le révoquer. 36 Elle lui dit: Mon père, si tu as fait un vœu à l’Éternel, traite-moi selon ce qui est sorti de ta bouche, maintenant que l’Éternel t’a vengé de tes ennemis, des fils d’Ammon. 37 Et elle dit à son père: Que ceci me soit accordé: laisse-moi libre pendant deux mois! Je m’en irai, je descendrai dans les montagnes, et je pleurerai ma virginité avec mes compagnes. 38 Il répondit: Va! Et il la laissa libre pour deux mois. Elle s’en alla avec ses compagnes, et elle pleura sa virginité sur les montagnes. 39 Au bout des deux mois, elle revint vers son père, et il accomplit sur elle le vœu qu’il avait fait. Elle n’avait point connu d’homme. Dès lors s’établit en Israël la coutume 40 que tous les ans les filles d’Israël s’en vont célébrer la fille de Jephthé, le Galaadite, quatre jours par année.

1 Iefta*Evr. 11:32., Galaaditul, era un om viteaz*Cap. 6:12.2 Împ. 5:1.. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. 2 Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei." 3 Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni*Cap. 9:4.1 Sam. 22:2. fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el. 4 După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. 5 Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din țara Tob. 6 Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră și să batem pe fiii lui Amon." 7 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urât*Gen. 26:27. voi și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum, când sunteți în strâmtorare?" 8 Bătrânii*Cap. 10:18. Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem*Luca 17:4. la tine acum ca să mergi cu noi, să bați pe fiii lui Amon și să fii căpetenia*Cap. 10:18. noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului." 9 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?" 10 Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul*Ier. 42:5. să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui." 11 Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie*Vers. 8., și Iefta a spus din nou înaintea*Cap. 10:17;20:1.1 Sam. 10:17;11:15. Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise.

12 Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?" 13 Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că*Num. 21:24-26. Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc*Gen. 32:22. și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie." 14 Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon 15 ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: ‘Israel*Deut. 2:9,19. n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon. 16 Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers*Num. 14:25.Deut. 1:40.Ios. 5:6. în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades*Num. 13:26;20:1.Deut. 1:46.. 17 Atunci, Israel a trimis*Num. 20:14. soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin țara ta.» Dar*Num. 20:18,21. împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la*Num. 20:1. Cades. 18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit*Num. 21:4.Deut. 2:1-8. țara Edomului și țara Moabului și a venit*Num. 21:11. la răsăritul țării Moabului; au tăbărât*Num. 21:13;22:36. dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19 Israel a trimis*Num. 21:21.Deut. 2:26. soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin*Num. 21:22.Deut. 2:27. țara ta până la locul spre care mergem.» 20 Dar Sihon*Num. 21:23.Deut. 2:32. n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. 21 Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut*Num. 21:24,25.Deut. 2:33,34.. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta. 22 Au pus mâna pe tot ținutul amoriților*Deut. 2:36., de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23 Și acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești țara? 24 Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș*Num. 21:29.1 Împ. 11:7.Ier. 48:7., nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul*Deut. 9:4,5;18:12.Ios. 3:10. Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? 25 Ești tu mai bun decât Balac*Num. 22:2.Ios. 24:9., fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon*Num. 21:25. și în satele din jurul lui, la Aroer*Deut. 2:36. și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta? 27 Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece*Gen. 18:25. lucrul acesta. El să fie astăzi judecător*Gen. 16:5;31:53.1 Sam. 24:12,15. între fiii lui Israel și fiii lui Amon.’" 28 Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

29 Duhul*Cap. 3:10. Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta a făcut o juruință*Gen. 28:20.1 Sam. 1:11. Domnului și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31 oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va*Lev. 27:2,3.1 Sam. 1:11,28;2:18. fi închinat Domnului și-l voi*Ps. 66:13.Lev. 27:11,12. aduce ca ardere-de-tot." 32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon și Domnul i-a dat în mâinile lui. 33 Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre*Ezec. 27:17. Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. 34 Iefta s-a întors acasă la Mițpa*Cap. 10:17;11:11.. Și iată că fiică-sa*Exod 15:20.1 Sam. 18:6.Ps. 68:25.Ier. 31:4. i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. 35 Cum a văzut-o, el și-a rupt*Gen. 37:29,34. hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o*Ecl. 5:2. juruință Domnului și n-o pot*Num. 30:2.Ps. 15:4.Ecl. 5:4,5. întoarce." 36 Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi*Num. 30:2. potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când*2 Sam. 18:19,31. Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon." 37 Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele." 38 El a răspuns: „Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți. 39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei și el a împlinit*Vers. 31.1 Sam. 1:22,24;2:18. cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40 că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.