1 Eh quoi! Elle est assise solitaire, cette ville si peuplée!
Elle est semblable à une veuve!
Grande entre les nations, souveraine parmi les états,
Elle est réduite à la servitude!
2 Ps 6:7.Elle pleure durant la nuit, et ses joues sont couvertes de larmes;
De tous ceux qui l’aimaient nul ne la console;
Tous ses amis lui sont devenus infidèles,
Ils sont devenus ses ennemis.
3 Juda est en exil, victime de l’oppression et d’une grande servitude;
Il habite au milieu des nations,
Et il n’y trouve point de repos;
Tous ses persécuteurs l’ont surpris dans l’angoisse.
4 Les chemins de Sion sont dans le deuil, car on ne va plus aux fêtes;
Toutes ses portes sont désertes,
Ses sacrificateurs gémissent,
Ses vierges sont affligées, et elle est remplie d’amertume.
5 Ses oppresseurs triomphent, ses ennemis sont en paix;
Car l’Éternel l’a humiliée,
A cause de la multitude de ses péchés;
Ses enfants ont marché captifs devant l’oppresseur.
6 La fille de Sion a perdu toute sa gloire;
Ses chefs sont comme des cerfs
Qui ne trouvent point de pâture,
Et qui fuient sans force devant celui qui les chasse.
7 Aux jours de sa détresse et de sa misère, Jérusalem s’est souvenue
De tous les biens dès longtemps son partage,
Quand son peuple est tombé sans secours sous la main de l’oppresseur;
Ses ennemis l’ont vue, et ils ont ri de sa chute.
8 Jérusalem a multiplié ses péchés,
C’est pourquoi elle est un objet d’aversion;
Tous ceux qui l’honoraient la méprisent, en voyant sa És 47:3.nudité;
Elle-même soupire, et détourne la face.
9 La souillure était dans les pans de sa robe, et elle ne songeait pas à sa De 32:29.fin;
Elle est tombée d’une manière étonnante, et nul ne la console.
Vois ma misère, ô Éternel!
Quelle arrogance chez l’ennemi!
10 L’oppresseur a étendu la main
Sur tout ce qu’elle avait de précieux;
Elle a vu pénétrer dans son sanctuaire les nations
Auxquelles tu avais défendu d’entrer dans ton assemblée.
11 Tout son peuple soupire, il cherche du Jé 52:6.pain;
Ils ont donné leurs choses précieuses pour de la nourriture,
Afin de ranimer leur vie.
Vois, Éternel, regarde comme je suis avilie!
12 Je m’adresse à vous, à vous tous qui passez ici!
Regardez et voyez s’il est une douleur pareille à ma douleur,
A celle dont j’ai été frappée!
L’Éternel m’a affligée au jour de son ardente colère.
13 D’en haut il a lancé dans mes os un feu qui les dévore;
Il a tendu un filet sous mes pieds,
Il m’a fait tomber en arrière;
Il m’a jetée dans la désolation, dans une langueur de tous les jours.
14 Sa main a lié le joug de mes iniquités;
Elles se sont entrelacées, appliquées sur mon cou;
Il a brisé ma force;
Le Seigneur m’a livrée à des mains auxquelles je ne puis résister.
15 Le Seigneur a terrassé tous mes guerriers au milieu de moi;
Il a rassemblé contre moi une armée,
Pour détruire mes jeunes hommes;
Le Seigneur a foulé au pressoir la vierge, fille de Juda.
16 C’est pour cela que je pleure, que mes Jé 13:17.yeux fondent en larmes;
Car il s’est éloigné de moi, celui qui me consolerait,
Qui ranimerait ma vie.
Mes fils sont dans la désolation, parce que l’ennemi a triomphé.
17 Sion a étendu les mains,
Et personne ne l’a consolée;
L’Éternel a envoyé contre Jacob les ennemis d’alentour;
Jérusalem a été un objet d’horreur au milieu d’eux.
18 L’Éternel est juste,
Car j’ai été rebelle à ses ordres.
Écoutez, vous tous, peuples, et voyez ma douleur!
Mes vierges et mes jeunes hommes sont allés en captivité.
19 J’ai appelé mes amis, et ils m’ont Jé 30:14.trompée.
Mes sacrificateurs et mes anciens ont expiré dans la ville:
Ils cherchaient de la nourriture,
Afin de ranimer leur vie.
20 Éternel, regarde ma détresse! És 16:11.Jé 48:36.Mes entrailles bouillonnent,
Mon cœur est bouleversé au-dedans de moi,
Car j’ai été rebelle.
Au-dehors l’épée a fait ses ravages, au-dedans la mort.
21 On a entendu mes soupirs, et personne ne m’a consolée;
Tous mes ennemis ont appris mon malheur,
Ils se sont réjouis de ce que tu l’as causé;
Tu amèneras, tu publieras le jour où ils seront comme moi.
22 Que toute leur méchanceté vienne devant toi,
Et traite-les comme tu m’as traitée,
A cause de toutes mes transgressions!
Car mes soupirs sont nombreux, et mon cœur est souffrant.
1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămasIs. 47:7,8. ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașăEzra 4:20. printre țări,
a ajuns roabă astăzi!
2 Plânge amarnic noapteaIer. 13:17. și-i curg lacrimiIov 7:3.Ps. 6:6. pe obraji.
NiciunulIer. 4:30;30:14. Vers. 19. din toțiVers. 9,16,17,21. cei ce o iubeau n-o mângâie;
toți prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecatIer. 52:27. în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
LocuieșteDeut. 28:64,65. Cap. 2:9. în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5 AsupritoriiDeut. 28:43,44. lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimiiIer. 30:14,15.Dan. 9:7,16. păcatelor lui;
copiiiIer. 52:28. lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7 În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8 Greu a păcătuit1 Împ. 8:46. Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciuneaIer. 13:22,26.Ezec. 16:37;23:29.Osea 2:10.,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9 Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândeaDeut. 32:29.Is. 47:7. la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. NimeniVers. 2,17,21. nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!"
10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el maiVers. 7. scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intratIer. 51:51. neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intreDeut. 23:3.Neem. 13:1. în adunarea Ta!
11 Tot poporul lui cautăIer. 38:9;52:6. Cap. 2:12;4:4. pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!"
12 „O, voi, care treceți pe lângă mine,
priviți și vedeți dacăDan. 9:12. este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins unEzec. 12:13;17:20. laț sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14 Mâna Lui a legat jugulDeut. 28:48. nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15 Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcatIs. 63:3.Apoc. 14:19,20;19:15. Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimiIer. 13:17;14:17. Cap. 2:18. ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să măVers. 2,9. mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;
fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit."
17 SionulIer. 4:31. întinde mâinile rugător, și nimeniVers. 2,9. nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18 „Domnul este dreptNeem. 9:33.Dan. 9:7,14., căci m-am răzvrătit1 Sam. 12:14,15. împotriva poruncilor Lui.
Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelatVers. 2.Ier. 30:14.,
preoții și bătrânii mei au murit în cetate,
căutândVers. 11. hrană ca să-și țină viața.
20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meuIov 30:27.Is. 16:11.Ier. 4:19;48:36. Cap. 2:11.Osea 11:8. fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-aDeut. 32:25.Ezec. 7:15. lăsat fără copii; în casă, moartea.
21 M-au auzit suspinând, dar nimeniVers. 2. nu m-a mângâiat.
Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vestiIs. 13.Ier. 46. ziua când și ei vor fi ca mine.
22 Adu toată răutatea lor înainteaPs. 109:15. Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi esteCap. 5:17. bolnavă."
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)